| Noaptea de Sanziene (fragment) "Fata ridicase din umeri si zambise. in lumina serii obrazul ei parea si mai parlit de soare, si parul capatase un luciu stins, de metal vechi. «Nu te inteleg, spusese. Nu-mi dau seama daca glumesti sau crezi cu adevarat» Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. 0 stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii. «S-ar putea intampla fel de fel de miracole, continuase el fara s-o priveasca. Dar trebuie sa te invete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi» «imi pare rau ca nu te pot urmari, vorbise ea tarziu. Mi-ar fi placut sa te pot intelege» «Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Dar probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca» «Nu inteleg nimic, spuse ea. Nu inteleg» Tresari si se smuci emotionat de langa fereastra. Manusile erau inca pe pat, asa cum le lasase. Le apropie o clipa de nari. Parca n-ar fi ale ei, isi spuse, nedumerit. Parca n-ar fi parfumul ei Cand isi apropie bricheta ca sa-si aprinda tigara, observa ca ochii ei nu erau, cum crezuse, verzi; pareau asa pentru ca obrazul ii era parlit de soare, dar culoarea ochilor era mai degraba un verde deschis, batut in aur. Gura foarte rosie si dintii prea albi, stralucitori, pe care-i descoperea cel mai sfios zambet, ii luminau si mai mult figura. |
| «Te-am ascultat toata seara vorbind, incepu Ileana jucandu-se distrata cu bricheta, si nu inteleg de ce prelungesti gluma. De ce nu mi-ai spus ca esti scriitor si ca te numesti Ciru Partenie?» El o privi incurcat, silindu-se sa-i intoarca zambetul. «Nu-ti puteam spune asta pentru ca nu sunt scriitor si ma numesc Stefan Viziru. Foarte exact: Stefan I. Viziru, caci pe tatal meu il chema loan» Cu un gest scurt, Ileana isi pleca fruntea. in clipa aceea Stefan isi aminti dintr-o data, fara nici un efort, ceea ce se trudise intr-una sa afle in ultimele zile: unde mai vazuse el acea culoare stranie de par, care nu era nici neagra, nici albastra, nici argintie? Acum stia: era culoarea unei specii rare de pansele pe care o privise fermecat, cand, copil, familia lui abia sosita in capitala, fusese adus pentru prima oara in Cismigiu. Descoperirea aceasta il insenina. «Sunt de abia de cateva luni in Bucuresti, vorbi din nou Ileana. Nu cunosc aproape pe nimeni. Si n-am citit nimic de Ciru Partenie. Auzisem vag despre el. Dar cand am intrat in restaurant, am vazut cum te arata cineva din ochi: 'Uite si pe Ciru Partenie, spunea, Ma mir ca a calcat pe aici. Are probabil vreo intalnire!' Si toata seara am observat cum te cautau, curiosi, atatia ochi. Ai fost recunoscut, draga Maestre! Inutil sa te mai ascunzi!» Stefan se multumi s-o priveasca, tacand. «Te-ai suparat intr-adevar? continua Ileana. Am auzit asta la usa, intrand; a fost fara voia mea. Si am fost destul de intimidata toata seara» «Te asigur ca nu sunt Ciru Partenie, o intrerupse el calm, aproape cu gravitate. Uite, daca vrei, am sa-ti fac dovada» incepu sa se caute in amandoua buzunarele deodata. Gasi un plic si i-l intinse. Dar i-l lua repede inapoi si-i intinse un pasaport. «Are si o fotografie, spuse. E cea mai buna piesa de identitate» Ea deschise si citi tare numele: «Stefan Viziru. Treizeci si patru de ani?! Nu pari» Se apropiase de ea, fara sa-i spuna cine e si cum il cheama. «Uite, incepuse el aratand catre padure, pe locurile acestea erau balti» intoarse brusc capul si tresari vazandu-l atat de aproape de ea. Nu-I simtise. Nu auzise pasi in urma ei. Era un barbat inalt, bine legat si totusi zvelt, aproape fraged, si o intimidase lumina zambetului lui. «in locul padurii acesteia, erau balti. Aici veneam sa ma scald cu baietii, cand eram mici» Vorbea mereu. Despre baltile din jurul Bucurestiului, despre arborii pe care-i va7use sadindu-se. Vorbea mai ales despre copilaria lui. «in liceu, aveam un arici cu care ma imprietenisem. Cand veneam sa-l vad, ma simtea de departe si iesea sa ma intampine» Se oprise si intorsese brusc capul. Apoi isi trecu mana prin par, privind-o pe furis, cu un zambet timid, incurcat. «E curios, adaugase, dar nu-mi dau inca seama ce e. D-ta ai un accent ciudat, aproape strain» «Am copilarit departe de tara si am invatat tarziu romaneste. Dar am invatat la mosie, cu taranii» «Am citit odata o carte, continuase el ca si cand n-ar fi ascultat-o, o carte cu un tanar care chema serpii si sedea de vorba cu ei. Sunt sigur ca lucrurile acestea sunt cu putinta. Dar trebuie sa te invete cineva Ariciul meu, bunaoara, se rostogolea in fata mea, isi ascundea tepii si ma lasa sa il mangai pe pantec. Sunt sigur ca as fi putut invata multe de la el, dar nu stiam cum sa-i vorbesc» Soarele asfintise. incepuse sa patrunda pana ia ei un miros de fan proaspat cosit. «Daca vrei, ramanem putin aici», ii spuse. Se asezasera amandoi pe iarba, cu fata spre padure. «imi pare rau, reincepu el tarziu, dar trebuie sa te intreb ceva» Se opri o clipa, incurcat, si o privi. Simtise cum privirile lui trec peste ea, mai departe, fara s-o vada. «Probabil ca nici nu ai masina. Probabil ca ai venit la Soseaua Jianu cu tramvaiul sau cu autobuzul.» Ea incepu sa rada. «Cu autobuzul, spuse. Ar fi trebuit sa vin cu masina?» «Banuiam, soptise el. Banuiam ca n-ai masina» Se ridicase in genunchi, in iarba, si se trase mai aproape de ea. Nu mai parea atat de tanar, dar parca era mai frumos asa; fruntea dreapta, palida, neteda, cu tamplele descoperite; gura mare, calma, contrastand cu dogoarea privirilor si luciul clar al dintilor. «Ghicisem mai demult ca n-ai masina, repetase el fara sa incerce sa-si ascunda parerea de rau, ca ai venit cu autobuzul sau cu tramvaiul pana la Soseaua Jianu» Ii inapoiase pasaportul inaltand din umeri, Stefan o privise lung si zambise. «Nu e asa ca-ti pare rau ca nu sunt Ciru Partenie? Nu e asa ca ai fi preferat sa stai la masa cu un om celebru, cu un barbat ilustru, admirat de toata lumea, adulat de femei?! Sa se sopteasca in jurul d-tale: uite, fata asta frumoasa e cea mai proaspata pasiune a lui Partenie» Ileana il asculta silindu-se sa-si pastreze zambetul. «Toate acestea nu ma privesc, spuse, si nici nu ma intereseaza. Dar as vrea sa-ti atrag atentia ca s-ar putea foarte bine sa te cheme intr-adevar Viziru, asa cum o dovedeste pasaportul, iar Ciru Partenie sa fie pseudonimul d-tale literar. in orice caz, aici, in restaurantul acesta, si probabil pretutindeni in Bucuresti, esti cunoscut sub numele de Partenie. Dar daca vrei sa continuam jocul din padure, am sa ma prefac pacalita si am sa-ti spun inainte Stefan» «D-ta, probabil, nu crezi in lucrurile astea, ii spuse el atunci, in iarba. Si totusi, eram sigur ca se va intampla ceva. Cand te-am zarit de departe, am simtit cum incepe sa mi se bata inima. Eram sigur ca mi se facuse un semn Nu e numaidecat nevoie sa vezi cerurile deschizandu-se. Daca ai fi venit intr-adevar cu masina, asa cum mi-am inchipuit eu la inceput» «Nu inteleg» «Uite, s-ar fi intamplat asa, o intrerupse el: ne-am fi plimbat in padure, ne-am fi tot plimbat, si cand ne-am fi intors n-am mai fi gasit nici urma de masina. Pur si simplu ar fi disparut. Exact la miezul noptii, ar fi disparut» «Ar fi furat-o cineva?» intrebase ea cu o neinteleasa timiditate. «Nu putea s-o fure. Era incuiata. Mi-ai aratat cheile. Te-am vazut cum mi le-ai aratat. Un inel cu mai multe chei si cheite: l-am vazut. Si nu ti l-as mai fi dat inapoi. L-as fi pastrat eu» «Nu inteleg nimic, spusese ea. Explica-mi, te rog, si mie. Nu inteleg» Stefan isi baga pasaportul in buzunar, apoi izbucni pe neasteptate in ras. Dar nu mai era rasul acela tineresc pe care-l cunostea Ileana si care-i lumina atat de neinteles figura; radea, acum, asa cum rad unii oameni cand sunt singuri, confidential si strident totodata, si putin ridicol. «imi pare rau ca n-am tinut socoteala, vorbi el. Ar fi trebuit sa notez de cate ori pe an sunt confundat cu acest mare om si, mai ales, in ce imprejurari, repeta rostind rar cuvintele. Si ar fi trebuit de asemenea sa notez reactiile diferitelor persoane care-mi fac cinstea sa se apropie de mine luandu-ma drept Marele Om; uneori o teribila deziluzie, alteori neincredere, suspiciune, alteori, chiar o nestapanita pornire de furie: cum, domnule, d-ta, un simplu civil, iti permiti sa treci in fata ochilor nostri drept Marele Om?! iti permiti sa ne faci farsa asta tocmai noua, care nu privim decat la Oameni Mari?! Ar trebui sa ti se interzica circulatia pe strazile principale si intrarea in localurile frecventate de Maestru!» Ileana il asculta derutata «Nu stiu ce sa cred, spuse. S-ar putea sa ai dreptate. Dar s-ar putea, iarasi, sa ma amagesti. in fond, cum se face ca umbli cu pasaportul la d-ta? Parca te-ai fi asteptat sa fii descoperit si ti-ai fi pregatit mai dinainte raspunsurile» Stefan ridica din umeri cu un gest resemnat, «imi dau prea bine seama cat de mult te costa ca nu sunt El, Marele Om, spuse. Te inteleg: e atat de agreabil sa stai la masa cu o vedeta, sa te priveasca toata lumea dimprejur, sa te invidieze» «Dar, in fond, ce ai cu el?» il intrerupse Ileana. «Semanam foarte mult, spuse Stefan cu un ton oarecare. Suntem tot timpul confundati unul cu altul Uneori e exasperant!» «il cunosti?» «Nu personal. il stiu doar din vedere» Si dupa o scurta sovaire, continua. «Adica, de departe l-am vazut destul de des. Acum cativa ani locuiam in acelasi cartier. Dar parca era un facut, nu ne intalneam niciodata pe acelasi trotuar; parca unul din noi presimtea de departe apropierea celuilalt si schimba trotuarul Si cu toate acestea in sfarsit, n-ar trebui, totusi, sa ma plang, adauga silindu-se sa zambeasca. Asemanarii acesteia uluitoare ii datorez foarte mult in viata. Femeia pe care am iubit-o cel mai mult, datorita lui am cunoscut-o si-am iubit-o: m-a confundat cu el De atunci ne leaga foarte multe lucruri» Tacu iar. «Foarte multe lucruri poate ca e exagerat spus, dar ne leaga un lucru esential. Sotia mea a fost logodita cu el. M-a confundat odata, pe strada, cu Ciru Partenie, cu logodnicul ei, si mi-a sarit de gat Si-a dat repede seama de confuzie, dar era prea tarziu; a ramas cu mine. Pretinde ca sunt irezistibil, adauga Stefan razand. Pretinde ca femeia care m-a sarutat o singura data, nu ma mai poate uita. Dar e probabil ca exagereaza» «Probabil», spuse Ileana stingandu-si distrata tigara." |
