Mos Leonte Zodierul
Ciclu de povestiri in rama.
Personaj principal, static, unidimensional, personaj-liant.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile simtiri, actiuni si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul altor naratori.
Personajul implineste functia ceremoniala, dandu-i acesteia un caracter magic, ireal, inlesnind transferul din eveniment in poveste, din real in fabulos. Uneori este narator implicat afectiv in desfasurarea evenimentelor.
Este un alt personaj liant al ciclului de "povestiri in rama", neaparat necesar intr-o asemenea scriitura organizata compozitional pe mai multe niveluri narative. Hanul si Ancuta anuleaza sau condenseaza spatiul si timpul, inlesnind transferul evenimentului in mit. Mos Leonte traverseaza/desfiinteaza, la randul lui, timpul.
|
Anularea conventiei temporale, cu alte cuvinte trecerea permanenta din timpul istoric in timpul discursului/autorului si invers, este sustinuta de altfel, la nivelul concret al textului, de trei identitati/"suflete" pe care le gasim "traversand" timpul: iapa comisului Ionita, descendenta a unei iepe celebre "la care s-a uitat cu mare uimire chiar maria sa Voda Mihalache Sturza", Ancuta cea tanara, descendenta a celeilalte Ancute, "tot ca ma-sa de sprancenata si de vicleana', si mos Leonte zodierul, descendent al zodierului celui batran, Ifrim, personaj implicat, ca si "cealalta Ancuta", in povestirea Balaurul.
Alaturi de alt personaj-liant, comisul Ionita, personajul nostru implineste, in text, functia ceremoniala. La comisul Ionita aceasta functie imbraca, normal, o haina lumeasca; mos Leonte da functiei ceremoniale un caracter magic, ireal, inlesnind transferul din eveniment in povestire, din real in fabulos. El deschide in fapt textul, ia parte la constituirea cadrului acestor "povestiri in rama", punandu-l sub pecetea "semnului": "fi mos Leonte, cercetand in cartea lui de zodii si talmacind semnele lui Iraclie-imparat, a dovedit cum ca aceste paseri cu penele ca bruma s-au ridicat ratacite din ostroavele de la marginea lumii si arata veste de razboi intre imparati si bielsug la vita de vie".
Naratorul-personaj il vede ca "un taran de la noi, de pe Moldova, ras si cu mustata alba, plin la obraz, voinic si c-o leaca de pantece. Si cand graia si radea i se vedeau maselele ca niste bucati de crita". Imaginea fizica este (aparent) neconcordanta cu atributele spirituale. Sa nu uitam ca taranul de la Tupilati este ghicitor in zodii, ca si tatal sau, si poarta cu sine pecetea "scrisului": "caci eu in tasca asta de la sold am carte veche intru care se spune tot adevarul". Aceasta pecete a destinului o mosteneste, desigur, de la tatal sau: nEram asa flacau trecut de douazeci de ani, si parintele meu ma invata mestesugul lui, caci si el a fost zodier si vraci care nu se mai afla pe lume". Acum, parintele Gherman il vede ca "un batran prea intelept', cunoscator si talmacitor al semnelor: "Eu vad ca dumnealui cunoaste semnele vremii si cru. gul lunii si al stelelor si poate ceti in zodii. E om invatat si tine minte de demult.
Facandu-se obisnuitul transfer al evenimentului intr-o alta epoca, cea a "povestilor", mos Leonte este, in naratiunea Balaurul, doar narator - implicai afectiv - al faptelor. Protagonistul este tatal sau, Ifrim, pe care il percepem -din relatarea fiului sau, ajuns acum "mos" -, ca pe un spirit deschis catre ordinea fireasca a lucrurilor. Conform strategiei narative adoptate, calitatile batranului zodier se pot transfera fiului sau. insotirea boierului Nastasa Bolomir, recunoscut pentru cruzimea cu care isi impingea sotiile catre pieire. cu frumoasa, vesela si (prea) tanara Irinuta, il implica afectiv pe "cetitorul in zodit De aceea, cand boierul simte ca noua (a treia) nevasta il insala, Ifrim incearca, ajutat de daru-i de solomonar, sa o apere, "talmacind" zodiile in asa fel, ca sa domoleasca furia boierului. Evenimentele relatate, desi acum transferate "povestii", ni-l prezinta pe mos Leonte, martor si narator, infricosat: ,Am ramas inlemniti si am simtit pe mine camesa de ghiata". Finalul intamplarii, imbracat in haina fabulosului, nu socheaza. Solomonarii - tata si fiu - au doar puteri magice.
Arta ghicitului in zodii si-o exercita din plin cu prilejul intrarii in scena a "negustorului lipscan", Damian Cristisor. Pe acesta il "caracterizeaza" intr-o sinteza uimitoare, marturie a darului de a cunoaste firea omeneasca aflata sub semnul unei anumite zodii: "Omul care vorbeste si rade in cea dintai clipa cand te-a vazut, nu are intru sine nici viclenie, nici ascunzis, si mai ales, daca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca in zodia Leului si sub stapanirea planetei Soarelui, apoi nu va gasi impotrivire nici ca sa dobandeasca avere, nici sa se bucure de cinste la cei mari. Lucrurile lui sunt vrednice si spornice; si macar ca va umbla semet si va scarfai din picioare, se va arat" pururea blajin si cu prietin ie"
Prietenul "batran si intelept" (cum il numeste comisul Ionita) isi exprima raspicat apropierea de cele tainice, ca marca a personalitatii sale: "numai Domnul Dumnezeu si cartea pe care o am in tasca ma lumineaza intru toate cate le spun. () Caci pentru Dumnezeu si pentru cartea aceasta inteleapta nimic nu poate fi ascuns Eu, ca om, puteam gresi. Cartea mea nu greseste". Alaturi de darul de solomonar, mos Leonte isi exercita cu indemanare prerogativele de tip ceremonial, invitand implicit convivii sa se supuna ritualului statornicit: "Noi, aici, de cand tin eu minte, inca de pe vremea Ancutei celei de demult, am luat obicei sa intemeiem sfaturi si sa ne indeletnicim cu vin din Tara-de-jos. Gustand bautura buna, ascultam intamplari care au fost. Astfel portretul fizic al zodierului se armonizeaza cu misia ce si-a asumat-o prin intentia auctoriala.
