Proza lui Ioan Slaci (1848-l925) contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, cumpatarea si iubirea de oameni, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte, rtuti promovate de Confucius (551 -479 i.Hr.), pe care le pretuieste in realizarea personajelor. Orice incalcare a reperelor etice fundamentale care alcatuiesc caracterul uman este sanctionata de autor pe masura faptelor savarsite. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) asupra evenimentelor relatate la persoana a Hl-a, iar atitudinea auctoriala reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizarea zero si ziunea "dindarat", argumentand caracterul obiectiv (doric) al romanului.
Perspectiva traditionala a romanului valorifica monografia etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce conetuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri.
IVI ara, protagonista complexa a romanului, un personaj eponim (care da numele operei-w.«.) si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exacf', EM.Forster), este reprezentativa pentru conceptia artistica a lui Slaci. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, romancierul contureaza un personaj realist, abil, de o goare surprinzatoare, care-si da seama ca banii sunt singura cale de a asigura, pentru ea si copii, o existenta linistita, o ata demna si respecila. Eroina este un personaj realist si traditional, deoarece este tipica pentru chipul taranului "de peste munti si in genere al vaduvei intreprinzatoare si aprige" (G.Calinescu), o femeie puternica, energica si cu multa afectitate pentru copin ei.
Titlul indica numele personajului principal, intrucat aceasta creatie este, mai intai, "romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, ea fiind considerata si "prima femeie-capitalist din literatura noastra" (Nicolae Manolescu). Pe Mara n-o intereseaza averea, ci doar sa aiba bani, care sa-i aduca respectul celorlalti, impacarea cu sine si o siguranta constanta pentru itorul copiilor. Eroina se incadreaza in vederile etice ale^utorului, al carui deziderat este acela ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si rtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.
Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc", asa cum o caracterizeaza direct naratorul omniscient. Mara este precupeata, deoarece isi castiga existenta din negustorie, "nde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("businesswoman"-N.Manolescu), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata si, ca un adevarat negustor, "nde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa".
Portretul fizic, conturat de naratorul omniscient in mod direct prin detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copin se zbenguie "printre picioarele oamenilor".
Trasaturile morale definitorii ale Marei decurg in mod indirect din faptele, atitudinea, mentalitatea si aspiratiile eroinei. Femeie apriga, avand un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de ata pentru copin ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca pe cea din Petica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica seaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copin apar "zdrentarosi si desculti", sunt, totusi, "sanatosi si rumeni, voinici si plini de ata, destepti si frumosi", insa "nepeptanati si nespalati si obraznici". Cu toate acestea, Mara este stapanita de un emotionant orgoliu matern, mai ales ca toata ziua vede copii si oameni pe care-i a cu "saracutii mamei" si atunci gandeste cu satisfactie, prin monolog interior: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".
Chibzuita pana la zgarcenie, Mara face in fiecare seara socotelile, pune deoparte banii pentru siguranta etii cotidiene si pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, -"unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica"-, in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai degraba imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi.
Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator-«.«.), autoritara, Mara are putere de munca si o inteligenta pragmatica, insusiri izvorate, indirect, din experienta ei de ata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta nici pentru copin ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa innga ata si sa-i asigure qstfel echilibrul sufletesc.
Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, dorinta de a avea bani nu o dezumanizeaza ca pe Ghita (din nuvela "Moara cu noroc"), eroina fiind mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna si de prestigiul in societate. Construita din lumini si umbre, Mara nu se indura totusi sa cheltuiasca bani nici chiar pentru educatia copiilor ei, ci gaseste mijloace de a rezolva aceasta problema prin alte cai.
Din relatiile cu celelalte personaje, reise in mod indirect, inventitatea si abilitatea femeii de a eta cheltuirea banilor si a-si indeplini, totodata, telul in ceea ce priveste asigurarea itorului celor doi copii. Cand Persida implineste sapte ani, Mara o da in grija calugaritelor, insa nu se poate hotari sa plateasca saizeci de florini pe an, asa cum se intelesese cu maica Aegidia, desi "ar fi putut sa dea, avea de unde" si calugarita staruieste pe langa maica priorita s-o primeasca pe fata si pentru numai cincizeci de florini pe an. Ca podarita, Mara obtine un castig insemnat atat din taxele platite de trecatori, cat si din avantajul de a-si pune masa si cosurile cu marfa la capul podului, unde are vanzare buna, deoarece pe acolo "trecea toata lumea". Cu toate acestea, nu vrea sa plateasca rascumpararea lui Trica si sa-l scape de armata, ci se imprumuta de la Bocioaca "saptesprezece sute de florini", cu gandul ascuns de a nu-i mai inapoia, mizand pe faptul ca Trica se va insura cu Sultana, fiica mesterului, si astfel ea va scapa de datorie. Dezamagit de atitudinea mamei, Trica "se da la Verbonc" de bunavoie, adica se inroleaza voluntar pentru razboiul din Italia, unde este lot in sold "de o tandara de bomba", din care cauza Mara se simte novata ca nu platise rascumpararea si umbla amarata, "gandu-se mereu de la Radna la Lipova si de la Lipova la Radna".
Inteligenta si dotata cu un adevarat talent pentru afaceri, ea da bani cu camata, insa nu se lacomeste, ci implica in aceasta tranzactie si pe economul orasenesc, Anton Hubar, impreuna cu care avea si arenda podului. Banii ii dau Marei siguranta de sine si respectul celorlalti, ceea ce produce schimbari zibile in infatisarea si atitudinea eroinei, asa cum observa direct naratorul omniscient: "Nu mai era Mara podarita, nici precupeata, nici mai ales vaduva ramasa cu doi copii saraci: gatita de nunta, ea se tinea drept, vorbea rar si chibzuit, ba, pentru ca lumea sa afle, mai scapa si cate-o vorba despre supararile pe care ti le fac datornicii".
Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare data cand copin ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Plecarea Persidei la Viena impreuna cu Natl si casatoria lor secreta provoaca Marei o profunda amaraciune, pe de o parte, pentru ca fata se insotise cu un neamt (de alta etnie si religie), iar pe de alta parte, pentru ca ajunsese de rusinea satului. Cu toate acestea, Trica ii scrie Persidei ca Mara n-o innovateste ,si-i transmite ca "n-are sa-i pese de gura lumii si c-o astept sa e cand ii va fi prea^greu", atitudine din care reiese, indirect, dragostea de mama ce se manifesta neconditionat pentru fiica eL Atunci cand casnicia Persidei este in declin, Mara ii sta alaturi, fiind un permanent sprijin moral pentru fata ei si o incurajeaza sa treaca peste greutatile ite, peste comportamentul olent si umilitor al sotului.
Din perspectiva traditionala, ca si Vitoria Lipan (din romanul "Baltagul", de Mihail Sadoveanu), Mara este o personalitate puternica, darza, ferma si tenace, urmarindu-si indeaproape scopul. Cand are suficienti bani, siguranta de sine se accentueaza, increderea in propriile forte ii schimba atitudinea si comportamentul, "vorbea mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar si se tinea mai drept decat odinioara". La botezul nepotului, Mara intentioneaza sa-i dea Persidei zestrea, dar Natl o roaga sa-i pastreze la ea. Mara este mandra si fericita, vadind orgoliul magulitor ca ea doar atata "voia ca lumea sa stie..," ca are bani si ca ginerele sau a considerat ca la ea "sunt mai bine pastrati".Intruchipare a taranului roman, Mara este "crestina adevarata", cum o caracterizeaza direct naratorul omniscient, merge la biserica! multumeste "cum se cune in fata lui Dumnezeu", ii invata si pe copii: "Inchinati-va si voi, saracutii mamei", inscriindu-se ca personaj traditional prin respectul pentru credinta ortodoxa.In concluzie, calculata si chibzuita, harnica si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire de sine, Mara intruneste toate rtutile ce compun ziunea etica a lui Slaci, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere: "Nici ca se uitau insa oamenii ca mai nainte la dansa. Las' ca banul te ridica si in sufletul tau si in gandul altora, dar banul agonisit e dovada de vrednicie". Ioan Slaci surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate laturile etii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, scriitorul construieste imagini sugestive prind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care conetuiesc intr-un spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti: "Colectitatea face legea pe care indidul e tinut sa o respecte". (Nicolae Manolescu)
