Ion luca caragiale s-a nascut pe 1 februarie 1852
Ploiesti. Fiu al lui Luca Caragiale si al Ecaterinei .Interesul pentru teatru era in traditia familiara: tatal, inainte de a fi administrator de mosie, avocat, magistrat fusese actor; doi unchi, Costache Caragiale (1815-1877) si Iorgu (1826-1894), sunt actori dramatici, conducatori de trupe teatrale. Caragiale urmeaza scoala primara (1860-1864), si gimnaziul (1864-1867) la Ploiesti. Frecventeaza cursurile de declamatie si mimica ale unchiului sau Costache, la Conservatorul din Bucuresti (1868-1870). Ocupa posturi marunte: copist la tribunalul Prahova, apoi sufleur la Teatrul National din Bucuresti (1870-1872). Debuteaza in revista satirica Ghimpele (1873). Redactor, corector, girant responsabil, conducator la diverse publicatii: Alegatorul liber, Unirea democratica, Claponul, Natiunea romana (1877-1878). Intra in redactia ziarului Timpul (1878-1882) alaturi de Eminescu si Slavici, prin intermediul carora se apropie si de Junimea, unde citeste comedia " O noapte furtunoasa " (1879), apoi "Conu Leonida fata cu reactiunea " (1879), ambele reprezentate pe scena Teatrului National din Bucuresti. Parasind redactia Timpului, este numit de V.A Urechila revizor scolar, functionand, pe rand, in judetele Neamt, Suceava, Arges, Valcea. Dupa doua opere minore (farsa "Soacra mea Fifina" si opera bufa "Hatmanul Baltag", ultima in colaborare cu Iacob Negruzzi), se impune prin "O scrisoare pierduta" (premiara pe scena Nationalului bucurestean, la 13 noiembrie 1884). Un an mai tarziu i se reprezinta " D-ale carnavalului ". Director al Teatrului National (1888-1889).In acelasi an se casatoreste cu Alexandrina Burelly, cu care are doi copii: Luca Ion (1893-1921), scriitor sensibil, si Ecaterina (casatorita Logadi). Dintr-o relatie extraconjugala cu Maria Constantinescu, Caragiale mai are un fiu, pe Mateiu I. Caragiale, legitimat, de a carui educatie s-a ocupat indeaproape. Puternic afirmat prin comediile sale, cu toata contestarea oficialitatii (impus insa de autoritatea critica a lui T. Maionescu si Gherea deopotriva), Caragiale se orienteaza, dupa 1889, spre proza psihologica, de analiza ("O flaclie de Paste ") si spre drama ( " Napasta",1890 ). Un an mai tarziu, volumele "Teatrul" si "Napasta" sunt respinse de la premiul Academiei Romane. Se desparte de cercul Junimii, fata de care va formula rezerve si atacuri (1892), cautand alte asocieri: "Moftul roman" (1893, in colaborare cu Slavici si Cosbuc), "Epoca literara" (1896, prin raliere la partidul conservator) etc. In aceasta etapa creatia sa cunoaste o marcanta indreptare spre proza scurta: "notite", "fragmente literare", "schite", spre cristalizarea formulei "momentelor" (majoritatea publicate in foiletonul zarului Universul, intre 1899-1900, si in volum la 1901). Acuzat public de plagiat de catre un public obscur, C.A.Ionescu-Caion, Caragiale devine subiectul unui imens scandal de presa si justitie (1901-1902), culminand cu fulminanta pledoarie a lui Delavrancea, in apararea lui Caragiale dar si prin achitarea calomniatorului. Repetatele insuccese , contestari, atacuri, precum si "afacera Caion" il determina pe Caragiale sa se expatrieze (1905), stabilindu-se cu intreaga sa familie la Berlin. Urmareste de aici, cu viu interes, miscarea politica si literara din tara, reactionand violent in momentul tragic al rascoalei taranesti, cu studiul sociologic cu accente pamfelare "1907, din primavara pana-n toamna" (publicat initial in germana, in ziarul die Zeit). Ultimile creatii in proza ii apar in volumul "Schite noua" (1910). In 1911 participa la Blaj, la serbarile ASTRA, asistand la zborul lui Aurel Vlaicu si reafirmand certitudinile sale asupra apropiatei uniri a tuturor romanilor. Implineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. La 9 iunie 1912, I.L.Caragiale moare subit la Berlin si mai apoi, corpul sau este adus la Bucuresti. Astazi isi are mormantul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.
"
Sarbatorirea maestrului
Statuia lui Ion Luca Caragiale in fata Teatrului National din Bucuresti
[25 de ani de activitate literara
La 23 februarie 1901, un grup de prieteni au sarbatorit 25 de ani de activitate literara a lui Caragiale. Pentru consemnarea evenimentului, scriitorul a pus aceasta data si pe una dintre cele mai reusite fotografii ale sale. Evenimentul a devenit "national". Marii sai prieteni - scriitori, artisti, ziaristi, oameni politici - i-au organizat un banchet prezidat de Petre Gradisteanu. Au luat cuvantul atunci, spre a-l omagia pe marele sarbatorit: Delavrancea, Constantin Mille, Tache Ionescu, Alexandru Ciurcu si actorul Iancu Brezianu. B.P. Hasdeu i-a trimis o felicitare foarte elogioasa si prieteneasca. La banchet, maestrului i s-au oferit cateva daruri simbolice: o calimara de bronz, un ceasornic de buzunar, o pana de argint si un tablou pictat de I.V. Voinescu. In acea zi, a fost tiparit un numar de revista festiv si unic, pe opt pagini, cu titlul Caragiale. Pe coperta avea un desen de N.S. Petrescu si o caricatura de Constantin Jiquidi, iar textele - proza si poezii - au fost semnate de cei mai de seama prieteni ai sarbatoritului.
Evenimentul a consolidat argumentul cel mai convingator pentru etapa de consacrare deplina a marelui scriitor, care, prin comediile, schitele si nuvelele sale, a caror forta satirica o simtim pana azi neintrecuta, a ramas cel mai mare creator de tipuri de la noi, concurand, ca si Balzac, starea civila. El a reconstituit o ampla imagine a societatii contemporane, vazuta mai ales din unghiul comicului, dovedind un adevarat geniu al situatiilor dramatice si al limbajului, care il situeaza printre marii comediografi ai lumii.
Jubileul de 60 de ani
In 1912, in tara sunt organizate actiuni de sarbatorire a lui Caragiale, cu prilejul jubileului de 60 de ani, cu participarea celor mai importanti scriitori ai timpului. Marele dramaturg raspunde la numeroase urari primite din tara si strainatate: "Traiasca frumoasa si cumintea limba romana! Fie in veci pastrata cu sfintenie aceasta scumpa Carte-de-boierie a unui neam calit la focul atator incercari de pierzanie". In martie, refuza subscriptia publica propusa de prof. C. Radulescu-Motru, pentru a i se oferi o recompensa nationala. In primavara anului 1912 vine in tara cu scopul de a sustine si a prezenta debutul lui Mateiu Caragiale prin publicarea in revista Viata romaneasca a unui grup de poezii (1 aprilie 1912).
Premii
Pentru piesele originale care inregistrau cele mai multe reprezentatii, Teatrul National din Bucuresti acorda in primul deceniu al secolului trecut premii bienale. Printre autorii premiati in luna aprilie 1912 s-au aflat: Dimitrie Anghel, pentru piesa Cometa; I.L. Caragiale, pentru piesele: D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa si Napasta; Victor Eftimiu, pentru piesele: Akim, Ariciul si sobolul, Ave Maria, Craciunul lui Osman si Insir'te Margarite. La 25 ianuarie 1885, Caragiale mai primise un premiu, tot de la Teatrul National, pentru piesa D-ale carnavalului, din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura si V.A. Urechia.
.L. Caragiale si ASTRA
Palatul ASTRA de la Sibiu
I.L. Caragiale s-a bucurat de un mare respect in randurile tuturor artistilor si ale militantilor pentru cauza nationala. In acest sens sunt edificatoare cateva randuri dintr-o scrisoare pe care V. Goldis i-a trimis-o la 26 februarie 1911 in perioada colaborarii sale la Romanul: "Poate nici nu poti sa-ti dai seama ce mare serviciu ai facut cauzei noastre nationale. Sa ne ajuti acum cu puterea de leu a d-tale la biruinta. Sa ne scrii. Fie articole de fond, fie vreo schita literara, fie, in fine, orice, numai sa fie iesit din sufletul lui Caragiale si sa fie iscalit numele Caragiale. Atat ne trebuie si invingerea noastra e sigura."
In acest timp, la Brasov, Andrei Barseanu a introdus opera lui Caragiale in activitatea didactica si in manifestarile anuale ale Societatii de lectura a studentilor. Printre militantii societatilor culturale romanesti din Transilvania care l-au cunoscut pe Caragiale, s-au aflat si Valeriu Braniste, George Moroianu si Zaharia Barsan, ultimul scriind chiar si un articol consacrat lui Caragiale la implinirea a 25 de ani de activitate literara (1901): "Este un fapt imbucurator aceasta afectiune din partea publicului, mai ales in tara romaneasca unde munca scriitorilor e rasplatita asa de ingrat."
Ion Luca Caragiale
"Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce poate."
Pseudonim -Policar, I., L., I.L.C., C., Ion, Luca, Falstaff, Nastratin, Zoil,I.L.Caragiale
Nastere -1 februarie 1852
Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita
Deces -9 iunie 1912 (60 ani) Berlin
Profesiune - dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman
Nationalitate -roman
Perioada activa ca scriitor -1873 -1912
Genuri -Comedie, Drama, Schita, Nuvela, Pamflet, Poezie
Subiecte -politica, cultura, cotidian, gramatica limbii romane, istorie
Miscare literara -naturalism
Opera/e de debut - octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din Bucuresti, cu rubrica de anecdote intitulata "Curiozitati"
Influente -Edgar Allan Poe, Émile Zola
OPERELE LUI ION LUCA CARAGIALE
Piese de teatru
Comedii
O scrisoare pierduta
O noapte furtunoasa
D'ale carnavalului
Conu Leonida fata cu reactiunea
O soacra
Hatmanul Baltag
Incepem
1 Aprilie (monolog)
Drame
Napasta
Nuvele si povestiri
Calul dracului
O faclie de Paste
In vreme de razboi
Din carnetul unui vechi sufleur
Un artist
Grand Hôtel "Victoria Romana" (1890)
Om cu noroc (1890)
Pacat
Norocul culegatorului
O inventie mare
Poveste
Boborul
Noaptea invierii
Baioneta inteligenta (1897)
Canuta om sucit
La hanul lui Manjoala
Doua loturi
Pastrama trufanda
Kir Ianulea
Curiosul pedepsit (1911)
Abu-Hasan
Schite
Publicate in volum
In Nirvana (1889, iunie 18)
Ironie (1890, iulie)
Doua note (1892)
O vizita la castelul "Iulia Hasdeu"
Congresul Cooperativ Roman (1893)
Moftangii (1893)
Natiunea romana (1899)
Caldura mare
Justitie
Mitica (1900)
Art. 214
Politica (1893)
O zi solemna
Politica inalta (1901)
Un pedagog de scoala noua (1893)
D-l Goe
Lantul slabiciunilor
La Mosi
Bubico
Jertfe patriotice
Situatiunea
Romanii verzi (1901)
Telegrame
Triumful talentului
Tot Mitica
Proces-verbal
Ultima ora
Infamie
C.F.R.
Boris Sarafoff
Repausul duminical
Urgent
Cum stam
Meteahna (1909)
Justitia romana
La posta (1893)
Mosii
Politica si delicatete
Cum se naste o revista
Cum se inteleg taranii (1894)
Duminica Tomii
Gazometru (1897, 1901)
Istoria se repeta (1898)
Petitiune
Mici economii
Ultima emisiune
O lacuna
Cometa Falb (1899)
Despre cometa - prelegere populara (1899)
Accelerat no. 17 (1899)
Cum devine cineva revolutionar si om politic? (1900)
La Pasti
Emulatiune
Dascal prost
Premiul intai - o reminiscenta din tineretele pedagogului (1900)
Cum stam (1900)
Bacalaureat
Deziderate legitime (1900)
Cam tarziu (1900)
Imaginatie, stil si clistir
Educatiunea sentimentala la vite
Tatal nostru (1901)
Teatrul la tara
Tot Mitica (1901)
Luna de miere (1901)
Cele trei zeite
"Moftul" facator de minuni
Infioratoarea si ingrozitoarea si oribila drama din strada Uranus
Infamie
Publicistica
Literatura si cultura
Teatrul italian
Concertele simfonice Peters
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX
Bene-merenti
Cateva pareri
Politica si cultura
Notite risipite
A zecea muza
Cronici literare
Teatrul cel Mare - "Urata satului"
Cercetare critica asupra teatrului romanesc
Articole despre teatru
Cronici teatrale
Scrisoare
Teatrul national
O admirabila lucrare literara
Stie carte baiatu lui Papuca!
Scandal
Muzica
Ateneul Roman
Concurs si premiuri academice
Un mare sculptor roman
"Balade si idile" de George Cosbuc
Memorii din timpul razboiului
Gramatici si mascarici
Despre Macedonski
"Romanii calatori" de Ioan Kalinderu
Un monstru de activitate
"Constitutionalul" poet
O noua societate romana
Teatrul nostru
Cateva cuvinte
D. B. P. Hasdeu
regretabil
Gheorghe Baronzi
Pomada fermecata
Un dictionar roman
Opera nationala
Teribil naufragiu, din norocire fara accident de persoane
Oare teatrul este literatura?
Articole politice
1907 din primavara pana'n toamna
Apelul la unire
Camera din Stambul
Cronica sentimentala
Cronica
Deslusire
Frati radicali si D. Dim. Sturdza
Gogosi
Istoria unei epigrafe
Liberalii si conservatorii
Liberalii engleji si romani
Parlamentare gogosi
Prospatura
Resbelul
Resbelul 1877
Situatiunea Europei
Ultimele gogosi calde
Guvernul si modificarea art. 7
Cuvantare
Ce este "centrul"
Ingeniozitate parlamentara
Addenda - Justificarea unor expulzari
Excelsior!
Procedee electorale
Lascar Catargiu
Literatura si Politica
Scrisoare
Toxin si toxice
Noul cabinet Otoman
Stiri franceze chestiunea Dobrogei
Criza de cabinet
Culisele chestiunii nationale
D.C.A. Rosetti la Roma?
In ajunul crizei
Conventii cu Rusia
Pozitia ministeriala fata cu revizuirea
Reportaj parlamentar
Parodii
Smarandita (roman modern)
Da-damult Mai da-damult
Versuri
Ploaie de primavara
Sonete
Sarla si ciobanii
Unui poetastru
Unui amic inecat in datorii
Elegie
Versuri
Jalba hotilor din inchisori
Mandatul
Iarna
Cochetarie
Epigrame
Doi academici
Parol doner
Unei copile
Nea Istrate
Excelsior
Magnum Mophtologicum
Fabulele marelui anonim si strofele lui Picolini
Duel
Bietul Ion
Temelia
Satul Haimanale
Caragiale la Berlin
