George Bacovia, pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in septembrie 1881 la Bacau, tatal sau fiind comerciant. Pseudonimul Bacovia este preluat de la numele roman al orasului Bacau, asa cum el insusi precizeaza intr^un interviu aparut in 1943: \"Pseudonimul [] vine de la numele roman al Bacaului, care se zicea Bacovia, asa numindu-se probabil intreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu l-am luat [] din dictionarul lui Hasdeu, cum cred ca va fi. facut si Arghezi in legatura cu raul Argesului\".
Principalele atitudini poetice sau stari sufletesti specifice simbolismului bacovian sunt: tristetea, spleenul (dezgust fata de or\\ce-n.n.), angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, neoza, spaima, degradarea psihica, dezolarea, toate fiind sugerate prin simboluri.
A. Temele fundamentale ale liricii bacoyiene:
1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata fizic si psihic. Mahalaua populata de o lumeftizicaa orasului aflat in ruina, in descompunere, periculos pentru om, compune imaginea unui muzeu al urilor de ceara: \"Acum cad foi de sange-n parcul gol/ Pe albe statui feminine,/ Pe alb model de forme fine,/ Acum se-nsira scene de viol\". (\"in parc\")
2. Singuratatea (solitudinea) este o tema predilecta in lirica simbolista, constituind si principala componenta a degradarii si izolarii spirituale: \"Singur, singur, singur,/ intr-un han, departe-/ Doarme si hangiul,/ Strazile-s desarte,/ Singur, singur, singur\". (\"Rar\")
3. Dragostea este un sentiment chinuitor, deprimant si sufocant, iar iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la clavir muzica funebra, ori este descrisa cu accente pdmfletare:\"l\\ibho, cu fata de mort,/Fecioara uitata in turn,/ Plangand in balcon/ Cu grai monoton,/ Cu suflet taciturn,/ in visul meu te port.\" (\"Psalm\")
4. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, fiind o stare de spirit, toate manifestarile exterioare ale naturii simbolizand rezonante ale sufletului; de exemplu: ploaia sugereaza sul interior, mirosul puternic al cadaelor simbolizeaza putreziciunea sufletului, copacii negri semnifica moarte spirituala etc.
*Anotimpurile sunt obsedante Si creeaza stari neotice: primavara este provocatoare de isterie, iarna, cu zapezi apocaliptice, asfixiaza intreaga existenta.
*Apa nu este izvor de viata, ca in lirica* eminesciana, ci un element distrugator de materie, dezintegrator, provocand disperare si degradare psihica: \"Si parca dorm pe scanduri ude,/ in spate ma izbeste-un val -/ Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal\"(\"Lacustra\")
5. Moartea este o obsesie fascinanta, o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice, senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire: \"Sunt cativa morti in oras, iubito,/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;/ Pe catafalc, de caldura-n oras,/ incet, cadaele se descompun\". (\"Cuptor\")
B. Arta poetica simbolista se construieste prin procedeul corespondentei: cuvantul-simbol are drept corespondent in natura un element ale carui trasaturi sugereaza stari sufletesti ale eului liric. Ca tehnici simboliste, in poezii se manifesta si alte modalitati de creatie:
* Muzicalitatea este una dintre principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana, deoarece poetul percepe lumea la nivel auditiv (\"Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, [] muzica sonoriza orice atom\"). Exista o larga varietate artistica de sugerare a muzicalitatii, prin: instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta, piculina, flautul, fluierul, lira, harfa); compozitii muzicale (simfonia, marsul funebru, valsul), zgomote diverse, (fosnete, scartaituri, trosnete, gemete, sele, soapte, suspine, oftaturi, tuse, pocnete, ecouri), verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de neoza (strig, gand, izbeste, plouand, se prabusesc, scartaie) si muzicalitatea interioarei a versurilor, realizata prin alternarea vocalelor cu consoanele (\"plumb\"), prin repetitia unor cuvinte (\"Copacii albi, copacii negri\"), versuri-refren: \"Ploua, ploua, ploua/ Vreme de betie/ Si s-ascult pustiul/ Ce melancolie!/ Ploua, ploua, ploua.\" {\"Rar\")
* Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic, dupa cum insusi Bacovia marturisea: \"in poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare\". Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, intre care verdele crud, rozul si albastrul sugereaza starea de neoza, violetul halucinatia, albul inexistenta, negrul si rosul simbolizeaza moartea.
* Olfactivul se regaseste ilustrat prin mirosuri puternice, uneori agresive, exprimate direct sau sugerate: \"Toarna pe covoare parfumuri tari/ Adu roze pe tine sa le pun,/ Sunt cativa morti in oras, iubito,/ Si-ncet, cadaele se descompun\". (\"Cuptor\")
