DESPOT-VODA - Drama istorica de Vasile Alecsandri.
Premiera, 30 sept. 1879, Teatrul National din Bucuresti. Aparuta la Bucuresti in 1880, cu subtitlul "Legenda istorica in versuri 5 acturi si 2 tablouri 1558-l561".
Marcheaza reorientarea deliberata a teatrului alecsandrinian spre drama si este singura realizata dintr-o proiectata trilogie - Jolde, Lapusneanu, Despot. Nu exemplaritatea, ca in cazul altor scrieri istorice ale sale, ci originalitatea personajului, cu insusiri "afara din rind" si o biografie "tesuta cu intimplari extraordinare", motiveaza optiunea dramaturgului, care-si plaseaza din punctul de pornire opera sub semnul romantismului. Alecsandri a parcurs literatura istorica, de la Ureche la sincai, de unde a extras date necesare inchegarii tabloului de epoca si caracterizarii personajelor, doar doua dintre acestea, Ciubar si Ana, fiind inventate de el.
In tesatura piesei pot fi detectate influente ale teatrului romantic, indeosebi hugolian, jucat in acel moment pe scenele noastre, dar si ale celui shakespearian, alaturi de urme ale unei recente traditii autohtone (Razvan si Vidra). La nivelul ideologiei se reflecta preocuparile politice ale epocii, convingerile democratice si sentimentele patriotice ale generatiei pasoptiste.
Despot-Voda se constituie, prin semnificatia ei fundamentala, inrr-o meditatie asupra puterii, urmarita in manifestarile si implicatiile ei la nivel individual si colectiv, moral si politic. Traiectoria vietii lui Despot, ce-l poarta pe culmile maririi pentru a-l prabusi apoi in neant, ilustreaza ideea esecului inevitabil al puterii exercitate in gol, al oricarei personalitati politice rupte de traditiile si interesele poporului. Se regasesc in drama lui Alecsandri si vechi motive universale ca: vanilas vanitatum. fortuna labilis, inselaton/I inselai. Piesa se prezinta ca o suita de momente din spectaculoasa biografie a lui Despot Eraclid, domn al Moldovei intre 1558-l561, un personaj mai mult de roman decit de drama, cum observa Emincscu. Actiunea, relativ sustinuta si marcata de elemente senzationale si melodramatice, incepe in momentul cind Despot, "sluga odinioara lui Iacob Eraclidul", dupa ce reusise sa uzurpe o identitate si o genealogie ilustre si colindase pe la curtile europene, soseste la granita Moldovei hotarit sa ocupe tronul acesteia si chiar sa elibereze "Bizanta si patria greceasca". Planurile ii sint favorizate de nemultumirea unei parti a boierimii fata de domnia lui Lapusneanu. Vorbirea seducatoare si pergamentul ce-i atesta nobletea ii deschid inimile boierilor si casa lui Motoc. Doar Tomsa se arata banuitor si ostil.
Primit la curte, Despot cistiga simpatia Doamnei, a carei ruda pretinde a fi, dar Lapusneanu, prevenit de aliatul sau Sigismund, ii descifreaza planurile de uzurpare si hotaraste sa-l suprime. Despot supravietuieste celor trei incercari, ultima data evadind din temnita travestit in vesmintele nebunului aspirant la tron Ciubar-Voda, si cauta adapost la prietenul sau, palatinul Laslci. Prin iscusinta si devotamentul Carminei, sotia acestuia, scapa de trimisii lui Lapusneanu, simulind moartea, si cistiga noi aliati in schimbul unor promisiuni banesti si politice. Conflictul pentru tron dintre Despot si Lapusneanu, dezvoltat in primele trei acte, se rezolva in afara scenei. Plaiesii Jumatate si Limba-Dulce, ajunsi straji la curte, rezuma si comenteaza infimplarile survenite: biruinta lui Despot, ajutat de mercenari si de tradarea lui Motoc, inscaunarea lui, politica antinationala si antipopulara etc.
In actul al IV-lea este lansat si dus cam prea grabnic la culminatie al doilea conflict principal, intre Despot, ajuns domn, si tara. Urcat pe tron, Despot se imbata de putere si nu-si tine nici una din fagaduieli. El refuza sa se casatoreasca cu fiica lui Mojoc, asa cum promisese, ruineaza tara si o infeudeaza mai mult fata de turci, provocind reactia poporului.
Toate fortele tarii se coalizeaza impotriva sa si se string in jurul lui Tomsa.
Ultimul act aduce solutionarea tuturor conflictelor, cu accentuarea notei de senzational. invins de Tomsa, Despot pierde sprijinul lui I.aski si, eventual, pe al lui Mojoc, cind cele doua femei care-l iubeau cu pasiune, Carmina si Ana, descopera ca au fost tradate. I'e prima o ucide sotul ei, pe a doua durerea de a-l fi pierdut pe Despot care, crutat de Tomsa, este asasinat de Ciubar, ajuns calugar fanatic.
In conturarea figurii lui Despot, Alecsandri urmeaza in parte adevarul istoric, dar, sub influenta modelelor sale romantice, vrea sa-i confere o dimensiune eroica ("in el m-am incercat a prezenta nu un simplu rivnitor de putere, ci un ambitios maret la inceput") si o complexitate neatestate de cronici. Elementele contrastante din care se constituie personajul - maretia idealurilor, hotarirea, vointa, bravura, manierele seducatoare, vorbirea aleasa, pe de o parte, si ambitia egocentrista, versatilitatea, ipocrizia si cinismul - fuzioneaza cu greu intr-un tot. Mereu afirmate de el insusi, intentiile nobile ale lui Despot sint covirsite de ignominia mijloacelor si infirmate la fiecare pas de fapte. Structura sa este a unui parvenit de mare anvergura, aventurier si histrion, avind ca principala trasatura o neobisnuita capacitate de disimulajie si ca cea mai eficienta arma oratoria persuasiva.
"Ca-i om cu doua fete: in suflet poarta ura,/ si dulcea dezmierdare in ochii-i si pe gura", il caracterizeaza Mojoc.
El nu se multumeste sa insele pe altii, ci "se automistifica si se Iasa mistificat cind e vorba de supraestimarea propriei persoane. Una din semnificatiile principale ale personajului, de simbol al desertaciunii puterii nejustificate prin superioare comandamente sociale si nationale, este potentata, cum observa un cercetator (M. Ghitulescu), prin existenta unui "dublu" al sau, Ciubar Voda, nebunul pretendent la tron, considerat de Eminescu o figura dramatica "genial desenata", descinzind din bufonii shakespearieni. Realizat si el din trasaturi disparate sau chiar contrastante - piosenie si viclenie, dragoste fata de sotie si aplecare spre actiuni criminale, portretul Iui Lapusneanu este mai sumar conturat.
Tema puterii este ilustrata si de Tomsa, "boier neaos". Spre deosebire de ceilalti, el este un personaj unitar, dar cam schematic, este personajul "pozitiv". Lupta sa pentru tron se justifica prin considerente superioare si este sustinuta de un ardent patriotism (umbrit pe alocuri de accente xenofobe). Din grupul boierimii, diferentiat sub aspect moral, se distinge si Motoc, "boier conspirator", prezentai in antiteza cu Tomsa. Avid de putere, el minuieste abil demagogia, disimularea, intriga si este disponibil la orice tradare pentru obtinerea ei. Poporul are ca exponenti pe Limba-Dulce si Jumatate, care comenteaza cu intelepciune si umor evenimentele, dar este prezent si ca masa, ilustrind conceptia pasoptista, de sorginte romantica, despre rolul maselor in istorie. Dintre sprijinitorii straini ai lui Despot, mai bine conturat este Laski, intrupare a virtutilor si viciilor feudalului de tip occidental, dupa cum sotia sa, Carmina, aduce in piesa exotismul si pasionalitatea iberice. Ea nutreste pentru Despot o dragoste vinovata, asociata cu setea de marire, in opozitie cu Ana, fiica lui Motoc, ce-l iubeste la fel de puternic, dar pur si dezinteresat, in privinta constructiei dramatice, a caracterizarii personajelor sau a realizarii "culorii locale", parerile criticilor au fost impartite intre elogii si rezerve, acestea din urma vizind adesea trasaturi ale dramei romantice in general: tendinta de epicizare si liricizare, abuzul de contraste si elemente senzationale, amestecul de tragic si buf etc. Aproape toti comentatorii au apreciat insa, pe linga elevatia ideilor, frumusetea si plasticitatea limbii, bogatia si varetatea imaginior poetice, a expresiilor sententioase memorabile, maiestria versificatiei (desi nu lipsesc unele momente eind retorica se goleste de substanta si nici licentele poetice). Prin Despot-Voda, Alecsandri a inzestrat literatura romana cu cea mai reprezentativa drama istorica in versuri, de factura romantica.
