CU VOI - Volum de poezii de George Bacovia, aparut la Bucuresti, . Initial, volumul a figurat in planul de aparitii al editurii "Cartea Romaneasca", dar, in urma unui conflict cu Ion Pillat, care "era directorul sectiei de poezie, sotia poetului, Agatha Grigorescu-Bacovia, a retras manuscrisul depus inca de la sfirsitul anului .
Ca urmare, cartea a aparut, doi ani mai tirziu, in conditii grafice foarte bune, la editura revistei "Orizonturi noi", condusa de G. St. Cazacu, prieten si admirator al poetului.
Unicul manuscris (ce include ciclurile Plumb, Scintei galbene si Cu voi), datind aproximativ din anii 1924-l925, s-a pastrat la Biblioteca Facultatii de Litere a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj si provine din arhiva lui G. Bogdan-Duica, profesorul care a vorbit pentru prima data studentilor despre poezia lui George Bacovia si care a intentionat sa scoata o noua editie din versurile poetului. Manuscrisul, cu mai putine titluri in sumar decit volumul tiparit, este important pentru ca ne introduce in laboratorul de creatie al poetului, ilustrind prin variante, uneori mult deosebite de forma definitiva a poeziilor, o tendinta mai generala, specifica lui George Bacovia , de restringerc a expresiei poetice. Poezia Proza ("Ploua..,") cunoaste doua versiuni manuscrise: cea din ms. Cluj si cea din ms. 2083 de la Biblioteca Academiei Romane, donat de Ion Pillat. Cu exceptia poeziilor Piano si Mister, care au aparut doar in volum, toate celelalte au fost tiparite mai intii in revistele vremii, de obicei in micile reviste efemere, rareori in cele mari: "Orizonturi noi", "Ateneul cultural", "Viata literara", "Arta", "Cugetul romanesc", "Cu-vinhil liber", "Seara", "Flacara", "Revista critica", "Cartea vremii", "Revista scriitoarelor si scriitorilor romani". Multe versuri, dupa o prima aparitie, vor fi reluate de doua si chiar de trei ori de catre alte reviste interesate de colaborarea lui George Bacovia : "Zorile", "Caminul nostru", "Ritmuri", "Miscarea literara", "Curentul Bacaului", "Cosinzeana", "Veac nou", "Cronica Moldovei". Nu o data aceste reluari au oferit poetului ocazia sa revina asupra textului, sa opereze unele schimbari (indeosebi la nivelul titlurilor si al vocabularului poetic), inmultind astfel numarul variantelor. impins de o dorinta de perfectiune, el nu va inceta sa intervina in alcatuirea poeziilor nici dupa publicarea lor in volum in 1930, ultimele modificari ce pot fi luate in seama inregislrindu-se in editia definitiva din 1944.
Volumul Cu voi este unul dintre cele mai restrinse ca dimensiuni, ale lui George Bacovia : cuprinde numai 32 de poezii. Multe dintre acestea - aproape jumatate - au fost tiparite prin reviste intre anii 1904-l926 si ar fi putut sa intre foarte bine in sumarul cartilor precedente. Plumb si Schitei galbene. Iar in cazul ca acceptam datarile propuse de Agatha Grigorescu-Bacovia, atunci numarul poeziilor scrise pina in 1926 este si mai mare, depasind cu mult numarul celor scrise dupa aceasta data. O prima constatare va 11 deci aceea ca volumul Cu voi a fost alcatuit in mare parte din versuri ce au ramas in sertarele poetului dupa publicarea cartilor anterioare. Scoase la lumina eu intirziere si razletite printre alte poezii mai recente, aceste versuri ramin totusi sa ilustreze o etapa de creatie mai indepartata, daca nu chiar revoluta. In categoria lor intra in primul rind doua poezii de factura eminesciana, Ego si Cu voi, scrise in tinerete, dar reluate de abia acum intr-o carte. Influenta lui Emincscu a putut fi perceputa inca din Plumb si Schitei galbene, dar acolo era nesemnificativa, era prea slaba pentru a se putea vorbi, la acea data, de o dimensiune eminesciana a liricii bacoviene.
Dupa publicarea volumului Cu voi n-a mai existat insa nici o indoiala ca George Bacovia , ca si ceilalti poeti simbolisti, a participat in anii debutului la "curentul eminescian", chiar daca acesta se alia pe atunci intr-o faza de destramare. Cele doua poezii amintite sint eminesciene nu numai pentru ca imprumuta vocabularul si prozodia marelui romantic, ci si pentru ca refac o stare de spirit ale carei origini sint in Eminescu. intirzierea cu care ele au fost publicate in volum se explica prin faptul ca, in primele decenii ale secolului, cind apareau Plumb si Schitei galbene, mai multi poeti isi exprimasera deja dorinta de-a scoale poezia romaneasca de sub influenta lui Eminescu si de a-i da un all curs, mai apropiat de sensibilitatea moderna. Nedorind sa se manifeste contra unui asemenea curent de primenire, necesar in acel moment, Bacovia a aminat tiparirea in volum a celor doua poezii pina la o data cind problema eminescianismu-lui isi va fi pierdut actualitatea. Tot din categoria versurilor vechi, neselectate pentru cartile anterioare, fac parte si citeva din poeziile sociale din Cu voi Adunate la un loc, cu toate ca unele au fost scrise cu mult inainte, acestea au dat nota dominanta a volumului, considerat pina astazi de critica literara ca "volumul cel mai social al poetului" (Mihail Petroveanu). De altfel, Bacovia insusi, anticipind opiniile criticilor literari, spunea intr-un interviu ca in Cu voi "se gasesc numeroase ecouri ale constatarilor [sale] de ordin social". Deosebirea de Alexandru Macedonski, teoreticianul poeziei sociale la noi, consta in faptul ca, pe cind autorul Noptii de februarie s-a mentinut intotdeauna in cadrul unei definitii romantice, hugoliene chiar, Bacovia , influentat de lecturile din liceu, va face loc unui vocabular socialist. In Amurg, Poema finala, dar si intr-o poezie din 1930 intitulata Crize, apar termeni de extractie socialista (burghez, greve, foame, proletar, tovaras) si, bineinteles, o viziune asupra lumii imprumutata de la socialisti.
Tema viitorului precum si unele accente profetice vizind destinul colectivitatii ("un geniu se va naste" - Amurg) provin, de asemenea, din sfera poeziei sociale. Parerea Agathei Grigorescu-Bacovia, nelipsita probabil de un graunte de adevar, este ca versurile de aceasta factura au ramas in afara volumelor precedente nu din vointa poetului, ci prin hotarirea editorilor sai, a lui Ion Pillat in special, care nu agrea poezia sociala. N-ar fi exclus insa ca, lasindu-lc deoparte, Bacovia sa fi vrut el insusi sa oculteze, cel putin pentru o vreme, influenta macedonskiana pe care, Iara indoiala, a resimtit-o la inceputurile activitatii sale. Aflam, in sfirsit, in Cu voi poezii de factura simbolista, unele scrise pe la inceputul secolului, ce se deosebesc prea putin, ca stil si ca orientare, de versurile tiparite in Plumb si Schitei galbene Daca au existat motive, asa cum am vazut, pentru a amina poeziile eminesciene si cele sociale, e mai greu de inteles de ce a asteptat poetul atita vreme penlru a publica in volum niste poezii simboliste, asemanatoare in multe privinte cu cele deja cunoscute, cu atit mai mult cu cit simbolismul ca miscare literara isi incetase existenta si la noi dupa primul razboi mondial. Procedind in felul acesta, Bacovia a putut lasa impresia unui poet monocord, fara evolutie, fixat intr-o formula de acum istoricizata. Simbolismul sau se trage din decadentismul francez si cultiva, ca si acela, starile morbide, straniul, halucinatia, obsesiile, Desi poetul n-a fost un ginditor si n-a vrut sa faca filosofic cu mijloacele artei, aflam totusi in volumul Cu voi o viziune asupra istoriei, proprie nu doar lui, ci si celorlalti simbolisti romani. George Bacovia avea sentimentul ca traieste intr-un "secol rafinat" si ca e martorul unei degradari a tuturor valorilor, indeosebi a celor crestine. Viata religioasa a devenit o simpla inertie iar catedralele sint doar niste vestigii al caror rost nimeni nu-l mai intelege.
Decadenta poate fi observata peste tot: in rafinament, in pierderea sentimenului religios, in erotismul morbid si profanator. Mai multe poezii (in altar, Sepulcre violate) mizeaza pe efectul de impietate si au in comun dorinta secreta de-a epata, prin violenta imaginilor, constiinta adormita a cititorului burghez. Pe linga aceste versuri, reprezentative pentru o prima etapa din evolutia lui George Bacovia , volumul Cu voi include si poezii mai recente, scrise si publicate in reviste dupa . Citeva dintre ele sint deosebit de importante pentru ca semnaleaza o innoire a mijloacelor poetice, deocamdata doar intrezarita, dar care se va accentua in viitor, ducind Ia formula atit de controversata a Stantelor burgheze. Critica literara a recunoscut asemenea prefigurari ale "stantelor" indeosebi in poeziile de la sfirsitul volumului: Destul, Pe deal, si Din urma. Poetul vorbeste aici despre lipsa oricarui indemn launtric de-a mai scrie, despre blazare si caderea in indiferenta, despre amnezie si lehamite, Cite un vers inca se conformeaza tiparului prozodic, in vreme ce altul, urmatorul, ramine parca netenninat, rupt pe la mijloc, gituit de o neputinta a poetului de-a se mai exprima. Rareori aflam in aceste poezii versuri intregi, cele mai multe par niste fragmente, parti, inceputuri de vers, lasind impresia unei comunicari intrerupte.
Punctele de suspensie, mult mai frecvente acum decit inainte, au o functie poetica, sugereaza starea launtrica a celui care scrie, neputinta lui de-a implini versul, de a-l duce pina la capat. Poetul lasa parca in sarcina cititorului sa-i ghiceasca gindul si sa-i complineasca vorbirea. Ca si alti poeti moderni, prefera expresia nominala, insiruind substantive nu atit pe orizontala versului, cit pe verticala poeziei.
In lipsa cuvintelor de legatura, substantivele se rup unele de altele, se despart prin virgula (alt semn de punctuatie deseori intilnit), fracturind la fiecare pas versul si impiedicind muzicalizarea rostirii. Procedeul enumerarii face, de pilda, din poezia Din urma o adevarata tabla de materii a poeziei bacoviene de pina acum. Critica literara a depus eforturi considerabile pentru a detecta modelele poetului, sursele lui livresti, ajungind sa stabileasca diferite filiatii, indeosebi cu poezia simbolista franceza.
Nu o data versurile lui George Bacovia absorb si transforma enunturi straine, devenind locul de intilnire al unor limbaje poetice istoricizate. Memoria textului pastreaza amprenta marilor stiluri supraindividuale, mai vechi sau mai noi, ce au marcat perioade intregi din istoria literaturii europene. intretaierea codurilor poetice poate fi observata in poezii precum Balada, Imn, Vae soli in ultima dintre acestea, autorul evoca "poetii care au fost" si cauta in carti ceea ce nu mai poate afla in sufletul sau saracit, epuizat, golit de trairi. Asemenea poetilor de odinioara, poetilor romantici, el se inchipuie trecind pe linga ape, oglindindu-se in unda lor, zabovind in preajma ruinelor si ascultind plinsul cucuvelelor. Romantismul nu este insa, in aceste versuri, o sensibilitate, ci doar o maniera, o suma de motive si procedee Ia care autorul, interesat de "antichitati", se intoarce cu o detasare de cunoscator. Ii o detasare ce primeste uneori accente parodice, cum se intimpla, de exemplu, in poezia Psalm (titlul este ironic), unde citiva topoi ai poeziei curtenesti (fecioara uitata intr-un turn, mireasa asezata pe tron, florile de crin, madona) sint legati in sintaxa unui imaginar decadent si grotesc. Relieful stilistic al multor poezii este dat, in mare masura, de coexistenta in acelasi text a unor limbaje poetice diferite, unele iesite din uz (dar nu si din memoria culturala a poetului), altele inca vii si anuntind evolutii viitoare.
Cazind intre doua etape ale poeziei bacoviene, Cu voi este un volum lipsit de unitate, important totusi, mai intii pentru ca dezvaluie ceea ce multa vreme a ramas oarecum acoperit in creatia de inceput a poetului, iar apoi pentru ca deschide o fereastra inspre ceea ce va urma de acum inainte. Cartea retine atentia,mai mult decit prin ea insasi, prin prefigurarile si completarile pe care le aduce. Poetul nu s-ar desprinde inca de etapa Plumbului si a Scinteilor galbene, dar se pregateste s-o faca; n-a intrat inca in etapa Comediilor in fond si a Stantelor burgheze, dar o anticipeaza. Ciudatenia volumului e aceea ca, in loc sa concentreze asupra sa gindurile cititorului, le abate fie inspre un trecut nu prea indepartat, fie inspre un viitor abia intrezarit. E o carte despicata, e linia mediana ce mai mult desparte apele decit le aduna.
