A aparut in Convorbiri literare, 1 febr. . Introducandu-i modificari in urma carora castiga din punct de vedere artistic, poezia este republicata sub titlul Povestea teiului, in Convorbiri literare, martie . Maiorescu publica aceasta noua forma sub titlul Fat-Frumos din tei,
Lohengrin are "ein kleines goldenes Horn zur Seite".
Cuprinsul strofelor este cat se poate de clar. Romantism sentimental pe un plan poetic ideal. Tanara, vrajita, lasa capul pe umarul lui Fat-Frumos, amandoi raman pierduti in visul'lor de iubire, pe cand caii lor, alaturati, isi continua linistit viata legata numai de materie. Doua planuri ale vietii puse in contrast cu o economie de versuri la inaltimea poeziei ce-o exprima,- Nici nu ne-ar fi trecut prin gand sa mai dam aceasta explicatie, daca n-ar exista o interpretare deosebita a lui G. Calinescu in Opera lui Eminescu, si urm.:..intrupare desavarsita a animalitatii mandre flacaul cu flori in par, semn al anotimpului sexual Apoi in ciuda marilor licente gramaticale, sublimitatea sinceritatii instinctuale cucereste, caci in nemarginirea codrului, alaturi de cai, aceste doua animale frumoase se pregatesc de imperechere." Calinescu a interpretat situatia din Fat-Frumos din tei ca pe aceea din Madame Bovary: Emma si iubitul ei se-ntalnesc, intra in padure si-si traiesc dragostea "avec leurs chevaux a cote qui broutent les feuilles".
Pentru inrudirea inspiratiei lui Eminescu si Alecsandri: "Atmosfera unor poezii de dragoste inca e inrudita la ambii poeti. Parca citim o evocare erotica de Eminescu (Fat-Frumos din tei, 1875; sau Povestea codrului. 1878) si c vorba de doua Strofe din Poiana fermecatoare de Alecsandri:
Si ies vesel din padure
Disparand frumosi si dragi,
Prin huceagul plin de mure.
Prin fa natulplin de fragi.
Lunca suna vii fanfare
Ei se duc stralucitori
Pe o singura carare
Ce s-acopere de flori.
|
Manuscrisul 2262, p. 187-l91 ne-a pastrat versificarea unei aventuri silvestre, in care eroina este o domnita de fantazie, fiica lui Dragos. (Vezi si ed. Peipessicius, Opere, voi. VI, p. 127 si urm. cu unele deosebiri de lectura.)
Mii de stele dulce sara
Peste codri se coboara,
Peste varfuri trece luna.
Iar izvoarele rasuna.
Cine-mi trece luncile?
Domnita cu pruncite,
Cine-mi trece verdea lunca?
Domnitia numa c-o prunca.
Cine-mi trece lunca mare?
Fata lui Dragos calare,
Pe-un cal alb ca de ninsoare,
Cu rafturile de argint
Cu presun pan-in pamant.
Ea isi cauta de cale,
Merge-n vale, merge-n vale.
Indaratu-i din padure
Se-nalta cu ziduri sure
Si cu nalte porti cetatea
Stapanind singuratatea.
Iar ea-si cauta de cale,
Vine-n vale, vine-n vale
Si cand ochii si-i ridica
Se trezeste singurica
La mijloc de codru des
Unde crengile se tes
Si prin mrejele de frunze
Cearca luna sa patrunza.
Iar un tei cu umbra roata
Si cu floarea scuturata,
Pleaca coama pe-un izvor
Care suna-ncetisor.
Si prin sunet bland de ape
Parca vine mai aproape
Glas de corn din departare
Tot mai tare si mai tare.
O, auzi sunand Din carare corn
Inspre tine bland Eu [acum] ma-ntorn.
Si cand ochii-a ridicat,
Ea zareste un baiat Ce s-apropie de ea
Pe-un cal negru-alaturea.
Flori de tei el are-n plete,
Negri ochi ca s-o sagete
Si la sold un corn de-argint
Si pe haine margarint.
Ai venit sa ma privesti,
Dulce zana din povesti.
O, te pleaca inspre mine
Cu maini albe, lungi si fine.
Iara degetele trase. Subtirele de craiasa,
Lasa-le in a mea mana.
Mladioasa mea stapana.
Dar ea mana-si trage-ndata
Din a lui si speriata
Se uita in jos smerita,
Rusinoasa si uimita.
S-o cuprinza el voieste.
Ea cu mana se fereste,
O ruga cu vorba dulce
Pe-a lui brat ca sa se culce,
Mai nu vrea si mai se lasa,
Ca de-un farmec e atrasa.
Pari' se vede-n a lui brat
De-o primeste cu nesat.
Paru-i galben abia cret
Peste tample-i sta razlet
Dandu-i multe frumuseti
Si trecand pe dupa tample
Umerii cu aur imple,
Umerele si spinarea
Si intreaga aratarea.
O copila, chipul tau
Dea-mi-l mie Dumnezeu
Chipul tau cel iscusit
Ce pare ca-i zugravit.
Draga mea, nu te-ndura
De la mine a zbura,
Ori de-i merge de la mine,
Ia-mi si sufletul cu tine.
Ce nu-mi trebuie sa fie.
Daca n-am tovarasie
Si la ce sa mai traiesc.
Singurel sa patimesc?
Ea rosita la obraz
I se prinde de grumaz
Si ii zice - abia, abia:
Vino la urechea mea
Si spune-mi orice vei vrea
Si eu ti-oi spune ceva,
Dar da-mi pace- nu ma strange.
Te iubesc de-mi vine-a plange,
Dac-ai sti cat te iubesc,
Ca din ochi te prapadesc.
- Dar de-i merge, cui ma lasi
Singur sa fiu patimas?
- Nu te las, nu spune-mi bine
Ca cu cine si prin cine
Sa ma inteleg cu tine.
Ca sa vii sara la mine.
Peste varfuri trece luna.
Iar izvorul dulce suna,
Merg alaturea calare.
Pier in umbra de carare.
Iara cornul lui duios
Suna dulce dureros,
Mai incet in codrul verde
Se tot pierde, se tot pierde.
|
Nu se poate sti precis data acestei compozitii, care apartine epocii cand Emineseu prelucra materialul poporan din manuscrisele sale si, "in felul lui Alecsandri, alcatuia balade in versul obisnuit al poeziei populare. A schitat in versuri curgatoare o balada a dragostei fiicei lui Dra'gos-voda cu un Fat-Frumos din tei intalnit in adancul codrului. Credem ca aceasta incercare literara' este anterioara versiunilor aventurii Blancai si ca din ea a derivat Fat-Frumos din tei.
Versul 3 intra in compunerea piesei Bogdan Dragos, si cu el incepe o cunoscuta poezie. Peste varfuri. .
Versurile 5 si urm. se afla, sub o forma apropiata, intr-o compozitie din ms. 227b, iar aceasta pleaca de la o culegere din ms. 2285, f. 138 v.-l39, si ea, la randul ei, transcrisa dupa Caietul anonim pastrat in ms. . Iata versurile asa cum se afla, la f. 324:
Cine trece luncile,
Chetraru cu slugile,
Cine treci si o lunca,
Chetraru numai c-o sluga,
Cine treci lunca mari
Iancu Chetrariu calari
