Comedie de moravuri.
Personaj secundar, static, unidimensional, realizat in maniera realista, cu mijloacele comicului.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin limbaj, gesturi, atitudini, mimica, ton; prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile lui cu celelalte personaje; prin numele generic.
Turmentarea personajului este, in acelasi timp, o masca si un simbol; o masca pentru ca ascunde onestitatea de fond si luciditatea persoanei si un simbol pentru ca exprima starea de dezorientare a unei mase largi de alegatori.
|
Acest personaj al comediei pare a ascunde unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. intr-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice, onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei, astfel incat dramaturgul a fost constrans sa creeze un vicios pentru a-l inzestra cu anume calitati.
De fapt, turmentarea sa este, in acelasi timp, o masca si un simbol; o masca pentru ca ascunde onestitatea de fond si luciditatea persoanei si un simbol pentru ca exprima starea de dezorientare sau, mai exact, de incertitudine, a unei mase largi de alegatori.
Nici Cetateanul turmentat nu este ferit de repetitii verbale, doar ca formula sa, "eu pentru cine votez?", nu este un act in totalitate mecanic, ci comunica o preocupare reala. Cetateanul turmentat face parte dintre aceia care nu-si permit o optiune personala, independenta. Si chiar daca si-ar permite-o, "Eu nu poftesc pe nimeni, daca e de pofta", cum explica personajul. El isi asuma astfel constient rolul de actor intr-o farsa organizata.
Gestul de a preda scrisoarea "andrisantulu? i se pare firesc si ii aminteste de respectarea unei etici si discipline profesionale, caci "pana sa nu deviu negustor si apropitar, am fost impartitor Ia postie" Pe de alta parte, atunci cand Zoe, traind satisfactia recuperarii scrisorii, il intreaba cum il cheama, personajul ii raspunde cu simplitate: "Iaca un cetatean si eu", ceea ce poate fi un semn al anonimatului in sens ontologic si unul de reprezentant al unei categorii sociale, in sens estetic. Oricum, in ierarhia unor reactii simpatetice, personajul reuseste sa i se apropie spectatorului mai mult decat ceilalti eroi, fie prin pitorescul sau situational, fie prin rolul de regizor inconstient care ofera solutia happy end-ului, readucand ordinea si linistea intr-un univers pentru un moment tulburat.
Onestitatea lui de fond nu este chiar de netagaduit, ci ea se manifesta mai mult ca reflex al unui automatism. Nici Cetateanul turmentat nu are o pozitie morala ferma, consecventa, intransigenta. Devenit alegator, are orgoliul celui care poate vota, dar nu si pe cel al libertatii de optiune; el nu se va exprima dupa pofta lui, ci se va adapta jocului, il va accepta, dorind sa stie doar cu cine voteaza. Este unul dintre multii pioni, indivizi manevrati de sus numai intr-un anumit sens, ce-si asuma conditia, fiindu-le suficient dreptul de participare pasiva prin care, insa, li se recunoaste si certifica o stare materiala si sociala ce le ofera o aparenta demnitate. Personajul lui Caragiale tine mai degraba la demnitatea celui ajuns alegator, situatie ce se stabilea pe baza unor criterii social-economice, decat la aceea de votant care isi exprima propriile optiuni.
Cetateanul turmentat face parte dintre acei indivizi care, neputand avea aspiratii si pretentii la o functie politica, se incoloneaza disciplinat si supus la coada unui sir unde fiecare asteapta sa i se comunice numele celui deja ales. Optiunea sa este aceea de a nu incerca o optiune proprie, fapt care ii asigura o existenta comoda, fara riscul de a fi izolat intr-un cerc in care de-abia intrase.
Este un personaj fara ambitii, care, ajungand alegator, are iluzia ca este un rasfatat al sortii si se desfata in arome bahice, fiind o prezenta pitoreasca in aparitiile sale inopinate. Cetateanul turmentat este cel care tulbura si bulverseaza "lumea", facand-o sa-si descopere spectatorului adevaratele resorturi, dar si cel care restabileste ordinea lumii, descoperindu-i dimensiunea ridicola.
