Comedie de moravuri.
Personaje secundare, statice, unidimensionale, realizate in maniera
realista.
Modalitati de caracterizare.
- caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin intermediul altor personaje;
- caracterizare indirecta: prin gesturi, atitudini; prin propriile actiuni si simtiri, prin intermediul mediului social in care traiesc; prin relatiile lor cu celelalte personaje; prin nume.
Veta si sora sa Zita, singurele personaje feminine din comedia O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, sunt doua ipostaze ale aceluiasi tip de mahalagioaica, surprinse cu ironie de autor in mediul lor concret social.
Intre cele doua personaje exista diferenta de varsta. Zita "ca mahalagioaica trebuie sa-i zica surorii sale tato", dar si Veta este inca tanara din moment ce "Jupan Dumitrache isi teme pe Veta, si acest lucru nu i se pare nimanui din piesa nelalocul lui, ceea ce n-ar fi cazul, daca Veta ar fi o femeie in varsta" (G. Ibraileanu).
|
Numai ca ea "se apropie de acea varsta la care, mai acum un secol, femeile erau socotite ca trecute" (S. Cioculescu). Maritata de tanara cu Dumitrache, dezamagita in casatorie, il insala senina cu tejghetarul Chiriac, "om de incredere al sotului", Veta fiind un element al triunghiului conjugal. Adulterul se desfasoara simplu, fara probleme de constiinta. Personajul intra in scena in actul I, scena 7: coase galoanele la un mondir de sergent de garda civica (de fapt a lui Chiriac), este obosita si distrata, vorbeste rar si incet, dupa cum noteaza autorul in indicatiile scenice. O asculta cu atentie pe Zita, ii raspunde cu indiferenta, ii comunica hotararea de a nu mai merge la "Iunion". Chiriac, ca si Jupan Dumitrache, o banuieste ca doreste sa se duca la ,gradina" pentru a se intalni "cu craiul er". Starea de melancolie e provocata de acuzele lui Chiriac, nicidecum de ale sotului. in scena explicatiei cu Chiriac, intriga amoroasa dintre cei doi capata accente mahalagesti. Veta ii marturiseste amantului ca nu e crezuta in sentimente: "Dumneata crezi mai mult in prostiile si banuielile lui barbatu-meu decat in juramantul meu, si gandesc ca trebuia sa ne cunosti destul de bine si pe mine, si pe dansul (). Eu sunt o femeie mincinoasa; n-am simtit nimic cand ti-am spus ca nu stiu sa mai fi trait pana sa nu te cunosc pe dumneata", ca a gresit punandu-si mintea cu un copil ca el [diferenta de varsta, n.n.], regreta ca nu se poate muri din dragoste. Chiriac, la randul sau, o ameninta ca se strapunge cu spada pentru a-si arata iubirea. Totul se va incheia cu impacarea celor doi. Finalul scenei este marcat de comicul de situatie. Jupan Dumitrache, facandu-si rondul, striga din strada: "Chiriac, puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n patru, d-aproape de tot: ma stii ca tin cand e la o adica", "CHIRIAC (strangand pe Veta cu putere): Lasa jupane, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist!"
Atentia Vetei este indreptata doar spre Chiriac, scopul fiind recuperarea increderii amantului. Cand Jupan Dumitrache, Ipingescu si Chiriac pornesc in urmarirea "bagabondului", femeia se adreseaza tejghetarului, aratandu-i grija: Sunteti nebuni? Vreti sa se rupa schelele cu voi? Chiriac, nu stii ca schelele sunt parasite de trei saptamani? Vrei sa te prapadesti?"
O pune in garda pe Zita de primejdia in care se afla ,/nonseru! ei" si aminteste tot de Chiriac: "Zito, Zito, tu mi le faci pe toate, tu m-ai adus la «Iunion», tu ai dat nas amploaiatului sa se tina dupa noi, de mi-am gasit beleaua cu Chiriac". Deci razbunarea nu vine de la sotul inselat, ci de la amant: "eprimejdie! Dumnealui egrozav, Chiriac e nebun!"
In finalul piesei, autorul noteaza: "Rica e cu Zita, Chiriac cu Vela, Jupan Dumitrache suie cu Ipingescu". Personajele apar fixate ca intr-un tablou de gen. Veta, consoarta lui Jupan Dumitrache, a ramas la stadiul initial ca si sotul ei. E multumita de viata tihnita, isi traieste iubirea alaturi de Chiriac intr-o relatie cvasi-matrimoniala, fara a se sinchisi de sotul linistit ca "onoarea de familist" ii este pazita. Fara veleitati mondene, nu intelege "comediile" de la "Iunion". Limbajul colorat al lui Rica Venturiano nu o impresioneaza, din contra, declaratiile junelui o fac sa rada. in ceea ce priveste numele, Veta "se potriveste cu o matroana" iar Zita "cu o femeiusca sprintara" (G. Ibraileanu).
Spre deosebire de sora ei, Zita face parte dintr-o alta generatie de mahalagioaice. Jupan Dumitrache, cumnatul ei, o caracterizeaza: "Fata frumoasa, modista si invatata si trei ani la pasiori". Mai evoluata, consumatoare de romane duioase, precum Dramele Parisului, "cate au iesit pana acum, le-am citit de trei ori", dupa propria marturisire, are alte idealuri. Aspira la o viata mondena, ii plac gradinile de vara, se entuziasmeaza de limbajul lui Rica. Ea insasi utilizeaza un vocabular diferit de-al Vetei. Povestind sorei sale despre intalnirea cu fostul sot, Ghita Tircadau, Zita se autocaracterizeaza: "sunt libera, traiesc cum imi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul, juna sunt, de nimeni nu depana" sau "eu sunt o persoana delicata". In momentele de enervare renunta la vocabularul "distins" alunecand spre mahalagism: Mitocane, pastramagiule", "Fir-ar a dracului de viata s-afurisita! ca m-a facut mama fara noroc!" Detesta clasa negustorilor identificati cu mitocanii. Criteriile dupa care frecventeaza "Unionul" sunt altele decat ale Vetei: "Ce pentru comediile ale mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea. Ce, adica toti cati merg acolo inteleg ceva, gandesti? Merg numai asa de un caprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi?"
"Asemanarea si filiatia dintre Zita, Veta si Zoe (O scrisoare pierduta [n.n.]), trei fete ale «eternului feminin» vulgar, romantios, cu un limbaj, cu gusturi, cu vointe precizate, exprima trei mentalitati surprinse in nuanta lor speciala" (Pompiliu Constantinescu).
