Roman social si psihologic.
Personaj principal, multidimensional, dinamic.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste; prin monolog interior.
Putem citi Mara atat ca roman de familie cat si ca bildungsroman. Pentru ambele feluri de lectura Persida e un personaj "cheie". Fiind adeseori "purtatorul de cuvant" al naratorului, Persida poate fi considerata si un personaj-reflector.
Analizand romanul Mara, Nicolae Iorga scria ca titlul potrivit romanului ar fi fost Copiii Marei. Nicolae Manolescu considera ca titlul ales de Slavici se justifica pe deplin, "Persida insasi nefiind decat o Mara juvenila" Discutia isi are semnificatia ei. Fara a da dreptate unuia sau altuia dintre cei doi critici, trebuie sa observam ca, in roman, copiii Marei, Persida si Trica. nu sunt ceea ce, indeobste, poarta numele de personaje secundare.
Daca Mara e un personaj stabil, care nu se modifica de-a lungul romanului, ci doar reactioneaza fata de anumite evenimente, Persida e un personaj care evolueaza. Putem citi Mara atat ca roman de familie cat si ca Bildungsroman. Pentru ambele feluri de lectura Persida e un personaj "cheie". Ca roman de familie, Mara evidentiaza cateva relatii esentiale. Nu este dificil sa observam ca nucleul relatiilor familiale este fiica Marei. Operand o selectie, am putea observa ca in roman sunt narate legaturile dintre mama (Mara) si fiica (Persida), dintre sora (Persida) si frate (Trica), dintre sotie (Persida) si sot (Natl). Si, desigur, aceasta sfera de relatii poate fi completata, un segment aparte reprezentandu-l legatura dintre Persida si parintele ei spiritual, maica Aegidia.
Ca Bildungsroman, Mara urmareste evolutia Persidei si a lui Trica. Persida e educata de calugaritele catolice din Lipova, avand-o ca parinte spiritual, scriam, pe maica Aegidia. Alegerea unei manastiri catolice ca loc de educatie pentru Persida nu e intamplatoare, ci contribuie la acutizarea tensiunii romanesti. Spatiu al desavarsirii morale, al meditatiei, al credintei pure in Dumnezeu, manastirea din Lipova va fi cadrul in care personalitatea Persidei se va forma.
Cu atat mai intens trebuie inteles impactul ce se va naste in interiorul personajului atunci cand iubirea sacra, pentru Dumnezeu, se va intalni cu iubirea omeneasca, pentru Natl. "Persida e o fata naiva si totusi cu un instinct al realului in care putem recunoaste pe fiica Marei, timida si decisa, sincera si disimulata. Iubeste pe Natl de cum il zareste de la fereastra deschisa a camerei manastiresti. Aceasta iubire seamana cu o boala impotriva careia se lupta" (Nicolae Manolescu).
Iubirea pentru Natl intervine intr-o lume care se orienteaza dupa norme extrem de rigide. Ea este o deviere de la norma. in fond, ne aflam in miezul unui conflict de sorginte clasica: iubire versus datorie. Si daca iubirea ne apare in coordonatele ei concrete, datoria este cea care incearca sa suprime fiorii dragostei. Gandirea pragmatica, reprezentata de mentalitatea si actiunile Marei, se intalneste cu iubirea, sentiment ce incalca orice granita, oricat de riguros trasata. insasi Mara stie ca deasupra datoriei si a iubirii se afla forta destinului si vointa lui Dumnezeu. Consecinta este ca iubirea dintre Persida si Natl isi va urma cursul indiferent de zbuciumul interior al fetei. Casatoria Persidei cu Natl sta sub semnul aventurii. Ea se petrece in secret si e urmata de plecarea cuplului la Viena. Solutia casatoriei pare pripita, ea insa curma tensiunile sufletesti ale Persidei: ,Mult s-a zbuciumat Persida pana s-a hotarat intr-un fel; tocmai de aceea insa, hotarata o data, ea se simtea foarte usurata si a pornit cu toata inima pe calea ce-si croise". Aceasta "hotarare" e an-ticipata de Slavici in debutul celei de-a opta parti, intitulata "Datoria": "Ma. runta si usurica, smerita si umbland ca pe sfoara, totdeauna aspra la vorba si la cautatura, dar blanda si duioasa era la fire Persida". Dupa o perioada traita la Viena, tanarul cuplu se intoarce acasa. Progresiv, trasaturile de caracter ale Persidei se apropie tot mai mult de cele ale mamei sale. "Persida are stofa Marei, incapatanarea ei de om care, cand isi pune in gand o afacere. nu se opreste pana nu o duce la bun sfarsit" (Nicolae Manolescu). Spiritul intreprinzator al Persidei, puterea personajului de a depasi greutatile existentei devin si mai evidente cand tanarul cuplu deschide carciuma de la Sara-rie: "Gandul c-arfi o rusine sa se faca carciumareasa nu-i trecea Persidei prin minte: alaturea cu sotul ei orisice munca ii parea cinstita". Mai mult. in fata sovaielilor lui Natl, Persida e nevoita sa conduca toata afacerea, lucru pe care il face fara greutate. Totusi, duritatea existentei estompeaza feminitatea cuceritoare pe care o avusese personajul in vremea junetii petrecute la manastire: "Femeie greu muncita, Persida pierduse incetul cu incetul miscarea ei aleasa si gingase; ridicand ciuberele de apa si oalele de la foc, mutand mesele de la un loc la altul, punand mana la toate, ea se facuse mai voinica, mai teapana, dar totodata si mai nodoroasa oarecum, ca copacul inca tanar, dar mult batut de vanturi". increderea ca omul este facut sa biruie greutatile vietii domina profilul psihologic al Persidei. "intregul destin al acestor personaje - de la Mara la Persida - e fundamental optimist" (Nicolae Manolescu). Opinia criticului e confirmata de evolutia actiunii dupa nasterea baiatului Persidei. Aparitia copilului aduce cu sine si impacarea celor doua familii. Astfel, incalcarea normelor etnice si religioase, casatoria unei romance cu un neamt, e iertata.
Cea care leaga firul rupt de casatoria in secret este Persida. Istetimea I si rabdarea ei fac ca atat Mara cat si Hubar sa cedeze:
Jar Persida se uita mereu si iar se uita la dansa, o intelegea deplin si ar fi voit sa fie singura, ca sa poata plange. Prea venisera lucrurile frumos si peste toate asteptarile ei bine; era peste putinta ca ele sa ramaie mult timp asa, si ochii ei necredinciosi umblau scrutatori de la unul la altul, ca sa afle de unde are sa inceapa cea mai apropiata mahnire". |
