Comedie de moravuri.
Personaj comic principal, static, unidimensional, realizat in maniera realista, cu mijloacele comicului.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin limbaj, gesturi, atitudini, mimica, ton; prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile lui cu celelalte personaje; prin nume.
Trahanache apare ca un homo politicus perfect adaptat societatii sale, dar este (sau pare) un naiv perfect in relatiile familiale.
Este unul din personajele cheie ale comediei lui I. L. Caragiale. in lista de personaje ne este prezentat ca prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar, Comitetului agricol si al altor comitete si comitii", tot atatea repere ale pozitiei sale politice privilegiate.
|
Zaharia Trahanache completeaza lumea lui Caragiale, i se integreaza organic prin chiar statutul sau existential, definibil printr-o formula ce se identifica personajului: "ai putintica rabdare". Avand o pozitie consolidata, ambitia sa este aceea de a mentine si veghea asupra unei ordini stabilite, acceptand un joc ale carui reguli le stapaneste perfect pentru ca acumularea de experiente ii permite privirea de la inaltime a intregului mecanism. Dar apelul la putintica rabdare" este, in acelasi timp, un truc indelung verificat, o forma a autoapararii, a incetinelii, a amanarii, un element strategic ce face parte din arsenalul abilitatilor sale politice. In spatele acestui truc se ascunde nevoia de a castiga timp pentru a calcula atent si eficient pasul urmator. Trahanache este dispus la orice siretlic pentru a ramane un "cetatean onorabil", un "om venerabil" - echivalentul pentru vietuirea comoda intre propriile sale limite.
Manifestarile personajului se dimensioneaza pe doua coordonate aflate intr-un evident dezechilibru si chiar in raport de contradictie, de unde rezulta cea mai mare parte a trasaturilor sale comice, vizibile si pe coordonata politica si pe cea familiala. Pentru a defini societatea vremii, Zaharia Trahanache repeta spusele fiului sau: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o societate fara prinfipuri, va sa zica nu le are!" Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real, dincolo de truismele, tautologiile si nonsensurile mesajelor sale la nivelul practicii vietii politice, personajul admite ca "nu e moral" si, deci, e "coruptie", el insusi consimtind sa fie implicat in initiative mai putin oneste. La nivelul practicii vietii familiale, intime (daca are o viata cu adevarat intima), Trahanache nu admite, totusi, functionarea aceluiasi principiu. Aceasta dereglare de fond conduce in intregime comportamentul personajului. Astfel ca Trahanache apare ca un homo politicus perfect adaptat societatii sale, dar este (sau pare?) un naiv perfect in relatiile familiale.
Realizandu-si ambitiile politice, in a caror limita este fixat, personajul nu aspira decat la mentinerea statu quo-ului. in acest scop "centrul" este acceptat ca autoritate suprema, ca garantie a linistii si prosperitatii: "noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru" De fapt, nu face decat sa se conformeze lumii in care traieste, avand o uimitoare capacitate de adaptabilitate la afaceri de culise. Abilitatea sa politica, arsenalul sau de tertipuri ii confera autoritate si-i consolideaza statutul de lider. Se dovedeste a fi un expert in "machiavelacuri"; de aceea amenintarea si santajul lui Catavencu nu-l sperie si primul sau gand este acela de a gasi antidotul, ceea ce se si intampla, pentru ca, in scurt timp, descopera o polita prin care plastograful" si-a insusit cinci mii de lei de la societatea pe care o conducea. Episodul dovedeste nu numai ingeniozitatea celui pus in situatia de a-si apara pozitia de "om onorabil", ci si insusirea unor practici curente, cunoasterea superioara a mecanismelor de transformare a defensivelor in atac.
Fidelitatea sa fata de "centru", pozitia sa, il determina sa sustina si sa regizeze cu "diplomatie" intreaga farsa a alegerilor, mergand pana la masluirea voturilor, astfel incat il poate asigura pe Dandanache ca "nu majoritate, unanimitate o sa ai, stimabile".
intr-o societate unde guverneaza "enteresul si iar enteresul", Trahanache stie ca nimic nu trebuie neglijat, insasi prietenia lui Tipatescu, prefectul judetului, fiind exploatata, caci, declara el cu cinism, ,si mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii". De altfel, sistemul de judecati, principii si valori in jurul carora isi argumenteaza personajul existenta sau care, mai exact, ii organizeaza comportamentul este unul pragmatic, profund egoist, asa cum se intampla cu majoritatea personajelor caragialiene.
Puterea politica a lui Zaharia Trahanache nu este, in fond, decat o iluzie traita prin aservirea la mecanism, prin acceptarea acestuia si chiar transformarea propriei persoane in mecanism.
Reintorcandu-ne la cea de a doua dimensiune a existentei personajului, cea a cercului intim, vom observa ca de aceasta data principiul suprem este girat de ideea de sotie si amic. Sa remarcam faptul ca aici e vorba numai de perceptia mecanica a unei idei sau a unui concept pentru ca, la nivelul afectivitatii, care implica sentimentul de apropiere conjugala si cel de prietenie, Trahanache e un handicapat. El nu-si poate construi un univers sensibil, este o victima inconstienta a crizei sensibilitatii la care e condamnata lumea comediilor lui Caragiale si care - asociata crizei comunicarii - creeaza in constiinta cititorului sau a privitorului dimensiunea tragica a eroilor. Afectivitatea sa este imuna chiar si in fata evidentelor; dupa ce Catavencu ii arata scrisoarea de amor a lui Tipatescu catre Zoe, Trahanache este impresionat de perfecta asemanare cu grafia prefectului, dar in interior nu i se deschide nici o clapeta sensibila, convins fiind ca este vorba de o plastografie" care intra in stratagema campaniei pentru alegerea ca deputat. in sistemul etic al lui Trahanache, Zoe este simtitoare" (sensibila), iar Tipatescu este "amic", ceea ce pare sa-i excluda din lumea ,fara moral si fara printip".
In discutiile asupra motivului comic al "pacalitorului pacalit", comedia lui Caragiale a fost interpretata mai ales prin Nae Catavencu, dar nu cumva "venerabilul" Zaharia Trahanache este un model mai de profunzime al acestui motiv? Abil, tenace, meticulos, calculat, el reuseste sa-si domine oponentii, dar, in acelasi timp, naiv, opac, desensibilizat, (constient sau nu) este el insusi un inselat.
