Roman istoric, epopeic si simbolic.
Personaj principal, static, multidimensional, eponim, arhetipal; impreuna cu cei din familia sa, formeaza un personaj colectiv.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.
Personajul are o gandire mitica, arhaica. Jupaneasa este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este prezenta stabila, statica a clanului.
Jupaneasa llisafta isi disputa cu Manole, sotul sau, autoritatea in grupul familial, vrand sa instituie un adevarat matriarhat. Ea este prezenta stabila, statica a clanului.
Lipsa de mobilitate este compensata de setea de informatie. Este avida de vesti din exterior, vrea sa afle prima ce se mai intampla in tara sau cu fiii ei, cand acestia sunt plecati de acasa. Are, in cel mai inalt grad, dorinta de a cunoaste: ,Altii au vanturat lumea, noi am stat aici; altii stiu toate, noi nu stim nimica; deci vreau sa cunosc acele vesti" in acest sens, este interesata si de zodii, interpreteaza vise care neaparat sunt prevestitoare ("De altminteri, am avut si vis vestitor alaltaieri noaptea, se zicea ca am trecut o apa mare si nu gaseam nici vad, nici punte"). Boala armasarului Catalan este pentru ea semnul unui nou razboi purtat de Maria-sa. ii plac practicile magice, unde este asistata de tiganca Chira. Pentru a afla noutati despre Ionut, care disparuse fara urma, ii face acestuia, impreuna cu nana Chira, papusa, pe care o descanta. Alta data cauta sa-l afume pe Ionut ,jjrin somn cu par de lup", iar lui Simion, pentru a nu se casatori cu Marusca, ii face ceaiuri de buruieni, fara nici un folos insa. isi pastreaza tenul frumos si proaspat cu apa de mataciune, insotita de descantec, fara a vrea sa destainuie taina nici chiar nurorilor. Este cocheta si la batranete.
Are o gandire mitica, arhaica, fiind convinsa ca ,fiecare om are un urs al sau", care ii poarta norocul in viata. Este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern; ii place sa-si ocroteasca feciorii, nurorile, nepotii si chiar sotul, cu care se razboieste verbal. Este rea de gura, incat baga spaima in comisul Manole. Nu ezita sa-l critice chiar si pe Stefan-Voda.
Vioiciunea ei sugereaza ca este inteligenta; sub asprimea ei se afla multa delicatete sufleteasca. in tinerete a fost frumoasa si ii spune nanei Chira ca a atras si atentia lui Voda. La batranete este autoritara, clevetitoare, poseda arta impunsaturilor verbale, dar si a vorbelor dulci; le condamna pe jupanesele tinere pe motiv ca sunt "necuviincioase"; este o foarte buna gospodina si mama iubitoare.
Cand afla ca Simion si comisul Manole au cazut in lupta de la Vaslui, comportarea ei este exemplara. Nu are timp de jelit si face totul pentru indeplinirea datoriei fata de cei morti, carora trebuie sa li se faca praznic si pomenire, conform traditiei.
Roman istoric, epopeic si simbolic
Personaj principal, dinamic, multidimensional, eponim; impreuna cu cei din familia sa, formeaza un personaj colectiv.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.
Ionut, eroul principal al trilogiei, este, in buna masura, un personaj picaro vazut in mers, cinetic. Mobilitatea sa se verifica mai ales insituatii dificile. Cand ucenicia ia sfarsit, dupa ce se initiaza in tainele vietii si societatii, Ionut ocupa un loc in ierarhia societatii si in cea familiala. Acum el dobandeste un nou nume.
Erou principal al trilogiei, Ionut este fiul cel mai mic al comisului Manole Par-Negru. Dupa ce mama sa, Oana, sora arhimandritului Amfilohie Sendrea, moare, este crescut de starostele Nechifor Caliman, apoi jupaneasa llisafta il adopta, fara a avea reactii de respingere.
in primul volum, mai ales, dar si in celelalte doua parti ale romanului, intr-o sectiune importanta, se ilustreaza formarea personalitatii acestuia. Deoarece la inceput nu este format caracterologic, personajul se afla in situatia de a acumula experienta. In acest sens, trebuie sa se miste intr-o serie de contexte semnificative.
La inceput cunoaste prietenia, in fratia de cruce cu Alexandrei-Voda, apoi prima situatie erotica - dragostea juvenila pentru jupanita Nasta. Face cea dintai fapta de vitejie cand il salveaza pe fiul domnitorului din capcana intinsa de oamenii hotului Grigorie Gogolea. in lupta contra tatarilor se dovedeste a fi un bun ostean. In continuare nu ezita sa faca o isprava nebuneasca: fuge de acasa pentru a o recupera pe Nasta din seraiul lui Suleiman-Beg. Desi este maturizat fizic si ostaseste, actiunea de acum a Iui Ionut este infantila.
Urmeaza, din ordinul lui Voda, recluziunea la Cetatea Neamt, participarea la vanatoarea ritualica de la Izvorul Alb, expeditia la Volcinet, in Polonia, pentru redobandirea jupanesei Marusca.
La reintoarcere, eroul apare schimbat, total spiritualizat, incat la cetatea Craciuna, cuviosul Nicodim, fratele sau mai mare, nu il recunoaste la prima vedere. Batalia de la Vaslui, unde Ionut se remarca, ii certifica inca o data vitejia, intelepciunea, barbatia si devotamentul pentru domn si tara.
Ionut este, in buna masura, un personaj picaro vazut in mers, cinetic. Mobilitatea sa se verifica mai ales in situatii dificile. Cand ucenicia ia sfarsit, dupa ce se initiaza in tainele vietii si societatii, Ionut ocupa un loc in ierarhia societatii si in cea familiala. Acum el dobandeste un nou nume. La inceputul fiecarei etape prin care va trece, personajul este fixat in cate un portret-pre-zentare: ,Abia ii infiera mustata. Purta contas de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin ros si jungher la cingatoare. Avea cusma plecata pe o spranceana si zambea primaverii". Treptat, in prezentarea personajului, dimensiunea interioara castiga teren: "Avea inclinare spre desertaciune si strai frumos () Era fara liniste; ii placeau toate zburdalniciile. invatase cu usurinta, de mititel, mestesugurile vanatului de la starostele Caliman".
Ionut este observat cu atentie de cei cu care intra in relatie de influenta. Alexandrel-voda, ca si ceilalti din preajma lui Ionut, emit calificative: "Am vazut ca esti vrednic si stii atatea lucruri. Si ai in domnia ta o barbatie si credinta''. Nicodim constata: "Am inteles ca in acel copil e pulbere de pusca", iar Onofrei, fiul lui Nechifor Caliman, adauga: "£ barbat frumos si fudul, sfintite parinte".
Maturizarea sa se produce lent, fapt pentru care Samoila, intocmai ca si tatal sau, il compara pe Ionut cu un "manz", motivand ca "tot n-a uitat sa zburde fara grija".
Comisul Simion este unul dintre dascalii fratelui mai mic: "Vad ca trebuie sa mai mananci noua oca de sare, pana ce vei fi vrednic sa intri in sfatul barbatilor". Un alt instructor moral este llisafta, care, cand il socoteste "barbat in toata puterea", ii recomanda insuratoarea devreme. Un adevarat indrumator spiritual este arhimandritul Amfilohie Sendrea, iar acesta cand il vede in pragul desavarsirii uceniciei declara: ,A venit vremea ca ai ajuns la barbatie", si il pregateste pentru ultimul examen: calatoria strategica in Imperiul Otoman. Reintoarcerea marcheaza metamorfoza sa morala, caci Ionut incepe sa citeasca lumea si sa o interpreteze, reusind sa patrunda si in tainele sufletului sau.
Educatia lui Ionut inseamna adeziunea la sistemul de valori morale in care crede. Familia, virtutea, eroismul, sacrificiul pentru domn si tara sunt pe primul plan.
Amfilohie Sendrea - caracterizarea personajului
|
Roman istoric, epopeic si simbolic.
Personaj secundar, static, unidimensional.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.
Arhimandritul este creierul ideologic si politic al domniei, mintea limpede sfatuitoare a lui Stefan. Personajul este un model de mare carturar din Moldova medievala. A dobandit invatatura Bizantului, impreuna cu Stefan cel Mare, prietenul sau din tinerete, la manastirea Vatopedi, de la Athos. Este un erudit, are vocatie si pregatire filosofica, cunoaste limbile elina si latina. Practica ascetismul, traind intru spirit: "Departez de la mine mancarea si bautura, fiind nevrednic de ele. Dau ticalosului trup cat ii trebuie ca sa nu piara cugetul"'. Traieste in lumea ideilor inalte, este un hermeneut, descifrand semnele lumii, ale oamenilor si intamplarilor. Unii il suspecteaza de practici demonice. isi asuma misiunea de aparator al credintei, in care vede salvarea fiintei nationale si, in acest scop, opteaza pentru sacrificiu si martiraj. Desi este o prezenta spirituala, este un om de actiune, avand si o intensa viata politica, pusa in slujba domnitorului.
Aproba si colaboreaza la infaptuirea programului politic al lui Stefan cel Mare, fiind un consilier si ideolog ca si un diplomat desavarsit. ii condamna pe marii boieri, tradatori. Acestia nu inteleg si nu sprijina reformele voievodului, care a instaurat ordinea, sentimentul de securitate sociala, si a readus demnitatea nationala: Jar noi, dupa ce a pus maria sa Stefan-Voda randuia-la in tara aceasta si si-a tocmit ostile, sa ne invalim in seul nostru si sa ne plecam in culcusul nostru ca necuvantatoarele? Asta n-au inteles unii dintre boieri, care-si ascut limbile in taina impotriva mariei sale; n-au inteles ca Stefan-voda are de la Dumnezeu randuiala".
Arhimandritul este creierul ideologic si politic al domniei. Conduce reteaua de contraspionaj in Imperiul Otoman. Impune prin forta vointei si a spiritului.
