Ion este personajul principal al romanului omonim al lui Liviu Rebreanu, deoarece majoritatea intamplarilor povestite il au ca protagonist, iar viata traditionala a satului Pripas este tulburata o vreme de faptele sale: bataia cu George Bulbuc la crasma lui Avrum, dupa hora; bataia cu Simion Lungu, dupa ce intrase cu plugul in pamantul acestuia; cearta cu Vasile Baciu, tatal Anei, pentru avere; necinstirea Anei, pe care o lasa insarcinata si refuza sa o ia de nevasta; procesul; inchisoarea; bataia Zenobiei, mama sa; jignirea lui Zaharia Herdelea; dojenirea lui in biserica de catre preotul Belciug; prietenia falsa cu George Bulbuc dupa casatoria acestuia cu preotul Belciug; prietenia falsa cu George Bulbuc dupa casatoria acestuia cu Florica; uciderea lui de catre George, sotul inselat.
Satul este bulversat de aceste evenimente, unii il dezaproba, altii ii tin partea. (,In Pripas nu se pomenise o omucidere de cand se tinea minte. Acuma oamenii fierbeau si se cruceau. Vestea a alergat degraba in Jidovita, in Armadia, in toate imprejurimile. Si toata lumea compatimea si lauda pe Ion, ca a fost asa de bun si de darnic. Totusi nici pe George nu-l ocara nimeni si-i doreau sa scape mai usor din pacostea ce-a a dat peste dansul.").
Ion, prin aceasta pozitie centrala in roman, devine un personaj reprezentativ. Chiar autorul considera ca Ion simbolizeaza pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s-a nascut, pe care traieste si moare". (Addenda la Jurnalul I). El este tipul taranului roman din prima jumatate a secolului al XX-lea care face din proprietatea asupra pamantului rostul existentei sale in lume. E1 doreste pamantul nu ca pe un auxiliar al existentei (ca o sursa de asigurare a celor necesare vietii cotidiene), ci ca o conditie sine qua non a fiintarii in lume. Scena sarutarii pamantului dovedeste o patima, o dorinta demonica, in stare sa distruga sentimente si vieti. El nu vrea doar pamant (familia Glanetasu mai avea faneata si doua porumbisti), ci avere, pamanturi multe, care sa-i confere alt statut in locul celui de "sarantoc". Era un fecior "iute si harnic ca ma-sa", caruia pamantul ii era drag ca ochii din cap. Tatal sau, Alexandru Glanetasul, ,in tineretea lui fost mare cantaret din fluier () zicea atat de frumos din trisca, parca ar fi fost clarinet. De acea l-a poreclit lumea " Glanetasul". Fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea pereche. Fugea de munca grea. () I-au placut mai mult lucrurile muieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul. () Niciodata nu i-au crescut bataturi in palma de munca ".
Mama lui Ion, Zenobia, "o femeie ca un barbat, a fost fata unor oameni instariti, "s-a maritat cu dansul fara voia parintilor, care-i ziceau ca din frumusete nu se face porumb si din istetime mamaliga."
Familia lui Glanetasu a inceput sa decada, fiindca Alexandru a inceput sa bea si pamanturile, in loc sa fie lucrate, au fost vandute pentru acoperirea datoriilor. Cand Ion s-a ridicat fecior, plateau numai in trei petice de pamant iar lui ii placea sa-l lucreze si ,,nici o brazda de mosie nu s-a instrainat de cand s-a facut dansul stalpul casei". La scoala, Ion fusese un elev silitor si cuminte, preferatul invatatorului Herdelea care ar fi vrut sa-l vada la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn." Dar, dupa doua luni de invatatura, Ion a renuntat la liceu, deoarece ii era mai drag "sa pazeasca vacile pe campul plesuv, sa tie coarnele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic insotit cu pamantul'". Era un flacau chipes, harnic, insa obsedat de saracia sa, simtindu-se jignit la hora de cuvintele de ocara ale lui Vasile Baciu (,,sarantoc", fleandura", ,hotule", talharule"), care era nemultumit ca fata sa, Ana, refuza sa se marite cu George Bulbuc, un flacau bogat, preferandu-l pe Ion. Este o fire impulsiva, patimasa, ambitioasa si razbunatoare. Dupa hora, la crasma lui Avram, il bate pe George, dupa care "era multumit acum si racorif.
Are un conflict si cu Simion Lungu, dupa ce intra cu plugul in pamantul acestuia, care fusese cu ani in urma al Glanetasilor. ("Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea"). Se simte apoi grozav de rusinat pentru dojana facuta in biserica de catre preotul Belciug, inversunandu-se sa gaseasca o solutie pentru a iesi din saracie:"isi zicea() ca, robotind oricat, nu va ajunge sa aiba si el ceva. Va sa zica va trebui sa fie vesnic sluga la altii, sa munceasca spre a imbogati pe altii. Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult" Scena cositului releva ilustrativ acest "glas al pamantului care-l domina.
Solutia o gaseste repede, iluminat de o replica a prietenului sau, Titu Herdelea ("daca nu vrea sa ti-o dea de bunavoie, trebuie sa-l silesti''). Ion insala iubirea sincera a Anei, o abandoneaza pe Florica, cu toate ca ii promisese s-o ia de nevasta, si intr-o noapte o lasa insarcinata pe fata lui Vasile Baciu, apoi, in ciuda suferintelor Anei, batuta crunt de tatal sau, obtine toate pamanturile lui Vasile Batiu. Este cuprins de fericire ca de o betie (" incet, cucernic, fara sa-si dea seama se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor").
Ion nu este, insa, deplin fericit dupa obtinerea pamantului. Ana se spanzura, nemaisuportand batjocura, copilul sau, Petrisor, moare si el, dupa ce Ion se intoarce de la puscarie. Florica Oprea se casatoreste cu George Bulbuc, iar la nunta, ochii lui o privesc cu pofta, lucru vazut de George si simtit de Ana. Dupa moartea Anei si a copilului, Vasile Baciu incearca sa-si revendice pamanturile. Ion se imprieteneste cu George Bulbuc si da tot mai des tarcoale Floricai, ademenind-o cu declaratii si juraminte de iubire.
Semnificativa este scena in care Ion o iubeste pe Florica sub marul paduret, unde cu o vara in urma Ana il nascuse in grele chinuri pe copilul lor, Petrisor. "Glasul iubirii'' care incet revine in sufletul lui Ion, va aduce alte nenorociri (" ce folos de pamanturi, daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau"), pentru ca Savista oloaga ii spune lui George despre iubirea adulterina a sotiei sale. Prefacandu-se ca pleaca pe mai multe zile la padure, George se intoarce noaptea si il asteapta pe Ion. Venind beat de la carciuma la Florica, Ion este ucis cu sapa de catre George.
Marii nostri critici au formulat diverse opinii in legatura cu personajul. Eugen Lovinescu considera ca ,Ion e expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa".
George Calinescu scrie despre "viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse", apreciind ca "in planul creatiei, Ion e o bruta. A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant."
Nicolae Manolescu apreciaza ca Ion este "bruta ingenua, care traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud".
