Nuvela psihologica.

Personaj principal, multidimensional, dinamic.

Modalitati de caracterizare.

- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste personajul; prin limbaj; prin nume; prin monolog interior.

Din perspectiva cititorului, care poate observa detasat evolutia eroului, protagonistul nuvelei este structural o victima, si nu neaparat o victima a destinului. Jocul orb al intamplarii doar accelereaza traiectoria lui Lefter Popescu. Apatia este principala caracteristica a personajului.

In interpretarea trasaturilor protagonistului acestei nuvele tragi-comice avem la dispozitie doua perspective: una "din interior" si alta "din exterior". Cea ,.din interior" apartine personajului care isi proiecteaza asupra lectorului nefericirea, disperarea si esecurile; perspectiva "din exterior" apartine receptorului, care ia distanta prin depasirea nivelului de identificare cu personajul si, ca urmare a acestui avantaj, observa detasat evolutia eroului, analizandu-i reactiile si motivatiile. Aceasta din urma perspectiva permite sesizarea faptului ca protagonistul nuvelei este structural o victima, si nu neaparat o victima a destinului. Destinul, jocul orb al intamplarii, doar accelereaza, gasind un teren propice, traiectoria lui Lefter Popescu. Putem sa demonstram incadrarea acestui personaj in tipologia invinsului prin definitie.

Nuvela debuteaza cu o exclamatie a protagonistului aflat intr-o stare de surescitare crescanda. D. Lefter a fost instiintat ca biletele de loterie cumparate cu bani imprumutati, din superstitie de jucator, sunt castigatoare. Este vorba despre castigul cel mare, care ar schimba, este lesne de inteles, viata oricarui individ, cel putin sub aspectul grijilor materiale.

Domnul Popescu este ferm incredintat ca "n-are noroc la joc". Pentru a juca o festa destinului potrivnic, este sfatuit sa joace cu bani de imprumut. Da curs acestui sfat si se angajeaza, cu martori, "sa dea din castig, daca s-o-n-lampla, zece la suta capitanului care i-a imprumutat banii. Pesimismul nu il paraseste nici in momentul cumpararii, moment in care mai toti jucatorii isi pun sperante intr-o stea norocoasa, dar nu si Lefter Popescu: "Ti-ai gasit! eu si noroc!" Trece mult timp de la aceasta si, cand "lotariile, amanate de atatea ori, s-au tras in sfarsit amandoua in aceeasi zt capitanul Pandele vine sa-i dea vestea cea mare. il gaseste acasa pe apaticul domn Lefter, stand de vorba "in ticna" cu consoarta despre "cum se scumpeste viata din zi in zi".

Apatia este principala caracteristica a personajului. Duce o viata anosta de functionar, lucreaza ca slujbas al statului intr-o "cantilene" si are drept sef pe intransigentul domn Georgescu, pe care l-a poreclit "turbatul. Sufera de mania persecutiei, caci se simte in permanenta vizat de severitatea sefului. Singura consolare o constituie linistita madam Popescu, cu care isi duce existenta liniara.

Vestea castigului il arunca intr-o stare de febrila cautare a biletelor de care a uitat din chiar momentul cumpararii lor. Asistam la transformarea treptata a indiferentului Lefter Popescu intr-un individ cu iesiri isteric autoritare. Episodul Jachetei cenusii" este reprezentativ pentru accesele schimbarii de personalitate a eroului. Biata madam Popescu trece prin jumatate din spectrul cromatic si simte "un junghi grozav" cand d. Lefter isi aminteste ca biletele sunt in Jacheta cenusie de vara' cu care era imbracat in ziua cumpararii lor. Nenorocita femeie daduse jacheta in cauza unei chivute in schimbul a zece frumoase farfurii de portelan, troc avantajos pentru veritabila gospodina. Bucuria schimbului ii este sfaramata nemilos de d. Lefter care striga crunt si care, "ranjind sardonic", face tandari farfuriile. in culmea furiei, se dezlantuie: Asa sunt eu, galant, cocoana! cand am chef, sparg: sparg, cocoana, cand am chef, farfurii de cate zece mii de franci una! sparg, ma-ntelegi, sparg al dracului!" Apoi, "cu tonul sever, dar calm, al judecatorului ne-ndu-plecat, o chestioneaza pe consoarta asupra identitatii chivutei. incep cercetarile, dar in zadar. Scurta transformare, nu neaparat in bine, a domnului Lefter intr-un ins violent dar motivat s-a incheiat si il vedem revenind la pesimismul Iui funciar, razand "vanat":

"Hahaha! sa stii, nene Turturene, ca le gasim tocma' a doua zi dupa termen imi cunosc eu norocul! Hahaha!" Reactia unuia dintre personaje fata de aceasta atitudine nu intarzie sa apara: "Rasul si vorbele acestea au facut pe d. capitan Pandele sa sara din loc. El, care pana aci pastrase o atitudine calma, mai presus de orice lauda, a trebuit in sfarsit si el sa izbucneasca Imputari amare de neglijenta, de indiferenta, de imprudenta! cand are cineva hartii de valoare asa de mare, nu le lasa sa se taraie astfel de colo pana colo Trebuie sa fie cineva prea sec! () D. Lefter parca n-a auzit nimic; bate toba incet inel cu destele pe marmura mesii".

Discrepanta existenta intre scenariile pe care si le face personajul in legatura cu anumite fapte si actiunile ca atare, reprezinta o noua dovada a slabiciunii caracterului sau, a inertiei in care se complace. Luptele lui se consuma in gand, in fapta nu gaseste niciodata forta necesara. Relevante pentru acest aspect sunt doua episoade: ultima incercare de a trata cu chivutele in problema jachetei, cand chivutele il "dau tava pan noroi" si momentul inaintarii demisiei, moment ce ar fi anulat toate frustrarile mai mult sau mai putin motivat acumulate din cauza "turbatului", cand vitejia personajului, de om caruia i-a suras in sfarsit norocul, se rezuma la subtilul, chiar daca apasat, "domnule Georgescu".

Ultima iesire, paroxistica acum, o are cand afla ca biletele sunt "viceversa". Criza este direct proportionala cu lungul drum strabatut de la inertie la speranta, dar nu si la actiuni echilibrate. Lui Lefter Popescu zeul Noroc i-a jucat o farsa tocmai pentru ca este o prada usoara.

In privinta finalului, putem sa-l vedem pe eroul nostru ajuns un batranel cu nervii iremediabil zdruncinati - comoda imagine oferita ironic de autor - dar, tot asa de bine putem sa ni-l inchipuim recazand in inertie, cu lectia bine invatata ca zodiile nu se schimba. Sau putem sa ni-l imaginam, dupa o perioada de convalescenta, un alt om, mai hotarat sa-si foloseasca sansele. Sau Ca doar autorul ne spune clar: ,prefer sa va spun drept: dupa scandalul de la bancher, nu stiu ce s-a mai intamplat cu eroul meu si cu madam' Popescu".

Scriitori romani