CALATORIE IN AFRICA - Descrierea voiajului din vara si toamna anului 1853, de Vasile Alecsandri.
Redactata in etape situate la mari intervale, e publicata in trei reprize.
Partea I - unde sint intercalate si doua povestiri aparute anterior in "Albina romaneasca", Iasi, 1841, 1843, Pierderea iluziilor, devenita Cel intii pas in lume si Suvenire din Italia. Monte di Fo - e intitulata Calatorii de la Baiona la Marsilia si apare in "Romania literara" nr. l-5, . Partea a Il-a, Jurnalul meu de calatorii. Tanger si Maroc, publicat in " Foaia Sotietatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina" 1 apr.-l mai .
Partea a III-a, Calatorie in Africa. De la Tanger la Tetuan prin Muntii Uadras, in "Convorbiri literare" nr. 2-3, . Partea I va fi inclusa in voi. Salba literara, 1857, cu titlul Calatorie de Ia Biaritz la Gibraltar. Integral, relatarea va fi tiparita in voi. Proza, . Datata Gibraltar, 1853, dedicatia inchina scrierea fratelui, I. Alecsandri, destinind-o sa raspunda initial "grijii tainice" pentru "soarta" calatorului, prin cite un "samn de viata" din toate colturile pamintului.
Pina in 1853, la debutul voiajului african, roadele periplurilor europene fusesera strinse de autor in doua jurnale redactate in limba franceza, ilustrative pentru virsta impresiilor celor mai vii ale periegetului: insemnari de calatorie, 1845, cu viziunea extremelor din orientul constantinopolitan al "sentimentelor totalitare" si al "pasiunilor tara intoarcere", a "extasului nedescris" ca prag al unei exaltari niciodata reeditate ulterior, si Jurnal de calatorie In Italia, 1846, al privilegiilor de-a privi lumea, alaturi de Elena Negri, cu toate iluziile luminoase ale tineretii, intr-un "fulgurant, dar somptuos roman de dragoste" (Perpessicius). inaintea "pelerinajului la vechea Taurida", cum numeste "primblarea pintre ruinele orasului Sevastopol si pe tarmurile Crimului", 1855, scriitorul intreprinde calatoria in Africa, deviere aparent intimplatoarc, cu scop improvizat ("hai sa videin marocanii de-aproape"), din cursul unui proiectat voiaj spaniol. Simptomatica prin structura narativa si factura spontana a observatiei pentru intreaga scriere, partea de inceput nu e propriu-zis un jurnal, desi prin dedicatie lucrarea e astfel intitulata, ci "un sistem narativ pe principiul Decameronului" (G. Calinescu).
"Planul exterior" al relatiei de voiaj e patruns de "planuri launtrice" intr-o tesatura ce pastreaza inca, desi substantial amplificata, schema Buche-tierei de la Florenta si a Primblarii la munti. Amintirile calatoriei de la Biaritz la Gibraltar sint intrerupte prin spunerea unor povestiri de extractie romantica - Muntele de foc si Cel intii pas in lume - dintre care prima, rememorarea istoriei auzite in vara anului 1839, situabila in perimetrul scrierii debutului. Un spiritual paragraf initial, Tovarasul meu de drum, introduce cititorul in atmosfera de "necurmata placere" a "voiajului in jilt".
"Multimea nespusa" prilejuita de contemplarea "formelor fantastice ale norilor" se prelungeste, prin "fumul albastru al tigaretelor", in diligenta, pe soseaua de la poalele Pirineilor. Autoportretul calatorului permanent disponibil ("eu merg si in Hina, daca vrei"), gasindu-si pretutindeni, cu infailibil instinct, locul si companionii, se contureaza din conversatia fermecatoare si sensibilitatea la "teremonia magulitoare", dar mai ales din adeziunea la formele chief -ului oriental, ca "partea cea mai importanta a vietii". Tolanit in leaganul balansoarului american, cu privirea pe albastrul cerului, lasind inchipuirea sa zboare "in lumea fantaziei",. "dulcea melan-holie" ce-i umple sufletul "stilizeaza in fantastic" (T. Vianu) peisajele.
Imaginatia "se exalta", transpunind datele realului in "imparatia fantomelor", spre care autorul se simte "rapit" de "carul unui geniu nocturn". O insidioasa pedala autoironica restabileste de fiecare data proportiile juste si stenograma gindurilor isi reia cursul firesc. Calator "Iara mars-ruta hotarita dinainte", ci "numai dupa indemnurile fantaziei", autorul intreprinde un voiaj original "a la recherche du soleil", fascinat de "acea intinsa albastrime a Medi-teranei". Atras "cu o putere magnetica" de perimetrele portuare sudice, le percepe ca "soi de harta geografica" stimulatoare a "tainicei dorinti" de plecare.
Setul marinelor din paginile jurnalului etaleaza un remarcabil evantai de schite unde continutul fugitiv al perceptiei, complementaritatea intre linie si culoare, umbra si lumina atesta prezenta unui subtil impresionist. Limpezimea atmosferei, vibratia luminii, formele norilor, cromatica valurilor, fosforescenta marii si profunzimea orizontului dau contur de excelenta privelistilor acvatice ale memorialului. Pentru cultura vazului, jurnalul african al scriitorului, ca etalon al imaginarului, reprezinta un moment de aprofundare a experientei optice, de rafinare a limbajului relatiilor vizuale cu universul.
Spatiul calatoriei, unde ochiul inregistreaza "extaziat" "maretul spectacul", "tabloul de o rara frumuseta", se deschide spre mai multe perimetre imaginare, din Moldova ori de domeniu livresc, printr-o expansiune a suprafetelor creatoare de noua dialectica a realului si virtualului. Astfel, din caravansera-iul african, presupunind lumina amurgului, spiralele parfumate ale havanelor, convorbirea "asupra o mie si un de subiecte" atinse doar in treacat, cu acea usurinta caracteristica omului de lume, privirea luneca, incitata de dulcimea patrunzatoare a somnolentei, spre mijlocul unei vai stranii, dominata de-o coloana, ca de .jumatatea scarii lui Iacob". Transcriptia succinta a "voiajului aerian", facuta cu placerea zabovirii intr-un spatiu neingradit, lasa nedezlegata enigma visului si tainica lui corelatie cu lumea exterioara.
Altadata, imaginilor fricii - "cind intilnesti un evreu in huditele Tangerului, il vezi trecind ca o umbra de-a lungul parejilor, cu ochiul pindaci, cu urechea dreasa, cu inima-n dinti, ca un om ce ar fi comis o crima si s-ar teme de a li recunoscut" - le opune, parasind pulberea ghetoului sumbru pe pasarela sarcastica a citatului din Charles Didier, trinitatea "poeticelor figuri din istoria antica a evreilor", pe Agar, ludita si regina din Saba, convocate din paginile veterotestamentare sa reprezinte "tipul adevaratelor fiice ale Rasaritului". Montajul alert al jurnalului alatura aici citeva secvente contrastante: portretul de grup atribuit de scriitor proverbialelor gratii biblice: "Talia lor mladioasa si eleganta ca trestia verde miscata de boarea diminetii, ochii lor negri si lungareti ca o flacara misterioasa".
Contrarietalea: "Cum se face ca evreii, cu asemenea frumosi tovarasi de vietuire, sa nu aiba cele mai nobile simtiri?" Pregnantul contur din realitate - "astazi stranepoatele reginei din Saba intind minile cu lacomie ca sa culeaga aurul oriunde l-ar gasi" - hiperbolizat prin contrapunerea implicita cu amintirea viziunii din spatiul imaginar al Cartii Regilor, unde mitica prodigalitate a imparatesei din Saba revarsa asupra lui Solomon atitea mirodenii si aur si pietre scumpe.
In felul acesta, proiectia intr-un spatiu absolut confera siluetelor din actualitatea zilnica dimensiunea unor reprezentari simbolice. Pe fundalul de fictiune a umanitatii vesnice, tablourile vii de "viata arabeasca" din Africa septentrionala de veac XIX, printre cele mai bune din jurnal, se inscriu cu vigoarea unor desene modelate de Daumier. Labirintul dughenelor clin Tanger, intunecimile de pivnita, obsedanta individualitate a fizionomiilor, scrutate cu verva pamfle-lara - "vizunii strimte, scobite in ziduri, unde stau negustori cu picioare crucite si cu metanii de calembec in mina.
Aramii ia fata si uscati la trup, ei apar din umbra ca niste mumii dezgropate o nemiscare absoluta, cit nu trece nimic pe linga dinsii, dar cum se iveste un strain in departare, ochii lor se aprind ca jaraticul si gurile lor inarmate cu dinti lungi incep a striga Setea cistigului invie acele masini acoperite cu pele zvintata la soare" - , amintesc intunecata invalmaseala a strazii, inversunarea afacerilor, pustietatea mahalalelor mizere si mastile umane, pe zgripturoaica din pragul usii, cu parul rar si fata tabacita, din clar-obscurul litografiilor contemporane ale artistului francez.
Din aceeasi sfera de prospectare a realitatii faptului cotidian, episodic, fac parte scenele de gen, crochiurile dedicate ritualurilor vietii zilnice, portretele-dagherotip. Masa - dejun pe iarba, ca la impresionisti, cu o "pine alba, doi pui de gaina rumeniti, un cascaval de Holanda si doua butelci de Xeres" - e intii de toate desfatare a ochiului, ineintat de aranjamentul proviziilor pe muschiul verde din padurea africana, asa cum grogul si punctul conteaza prin gesturile preparative ale celor "ispititi cu aseminea indeletnicire". Trindavia vicioasa din satele de pe litoral e portretizata prin obiectele unui studiu de natura statica - o "lulea de floare de cinepa, chif, un felegean de cafea tulbure si o strachina de cuscusu". Jurnalul inlantuie astfel de scene unde interesul notatiei vine din curiozitatea fata de felul cum isi petrec oamenii zilnic timpul: strada, piata, ciudateniile din bazar, balul de nunta evreiasca din Tetuan. Zeci de observatii marunte - un detaliu vestimentar, adresa hotelurilor, numele vapoarelor, etichete de tutunuri si vinate straine, cartile de vizita si talismanele, ustensile de scris, porcelane chinezesti, ziua consacrata corespondentei - elocvente pentru inlesnirile unei vietuiri de lux si completa relaxare, traita cu satisfactia repetat impartasita a protectiei nedezmintite a unui "geniu binevoitor" al calatorului, dar si ca atestate ale grijii de sine. Penlru cititorul de astazi, jurnalul african al scriitorului comunica un mesaj uitat, venit din placerea unor oameni care-si manifesta limpede interesul reciproc.
