Vasile ALECSANDRI biografie

Martor al celor mai importante evenimente literare, sociale si politice ale vremii, Vasile Alecsandri s-a nascut la 14 iunie 1818, la Bacau. Primeste o educatie aleasa, intai in tara, apoi la Paris, unde-si ia bacalaureatul in litere, dar, in urma unor esecuri, renunta la obtinerea unui titlu academic.

Colaboreaza la "Dacia literara", participa la revolutia de la 1848 si in 1855 scoate revista "Romania literara", editand si doua culegeri de poezii populare. Debuteaza in volum cu Doine si Lacramioare (1853). In versuri, mai publica Pasteluri (1868-l869), Legende (1872-l876), Ostasii nostri (1878). Ca prozator, dupa incercari nuvelistice {Margarita) sau romanesti (Dridri) stangace, artificiale, scrie Istoria unui galban si a unei parale, schita Balta-Alba, O calatorie in Africa s.a.

Alecsandri este creatorul comediei nationale. Amintim ciclul Chintelor: Chirita in lasi sau Doua fete s-o neneaca, apoi Chirita in provintie (1852), Cucoana Chirita in voiaj (1863) si Chirita in balon (1874). Comediile din ciclul Chiritelor si drama istorica Despot-Voda (1879) sunt, fara indoiala, cele mai reusite productii dramatice ale vremii.

Prezentarea textului - comentariu Balta-Alba de Vasile ALECSANDRI

Prezentand realitati romanesti de la mijlocul secolului al XlX-lea, in momentul in care influentele balcanice si barocul gusturilor fanariote erau in scadere - ele pierdeau teren in fata manierelor occidentale -, autorul foloseste motivul strainului pe parcursul relatarii sale in scopul accentuarii contradictiilor ce se nasc din aceste suprapuneri.

Asadar, un "tanar zugrav frantez, care pentru intaia data iesise din tara lui spre a face un voiaj in Orient", povesteste savuros cum a intrat in contact cu rudimentarul univers romanesc din momentul debarcarii sale la Braila. Pregatit pentru o expeditie in sanul Africii, strainul va fi uimit de simplitatea portului si mai ales a mijlocului de transport pe care consulul Frantei i l-a pus la dispozitie pentru o scurta calatorie spre faimoasele bai de la Balta-Alba. Caruta umpluta cu fan va amortiza cu greu zdruncinaturile drumului de tara, provocand chiar un accident, destul de usor, dar care ii ia o vreme graiul occidentalului calator.

Descoperiri nocturne (fragment din text) Ajungand la Balta-Alba si asteptandu-se la o statiune balneara in toata regula, calatorul va fi surprins de pustietatea nocturna a satului. "Forma bizara a acelor locuinti, printre care se inalta o multime de cumpene de fantani, ca niste gaturi de cucoare uriese, urletul canilor ce alerga pe sub garduri, ciocanitul benelor care-si da capul pe spate la razele lunii si, intr-un cuvant, amestecul acela de umbra si lumina, care da lucrurilor o privire fantastica, ma facura sa ma cred in alta lume. Cand ma trezii insa din acea uimire placuta, ma vazui singur in mijlocul unei piete neregulate si plina de schini. Postasul imi descarcase bagajul langa mine si se facuse nevazut cu caruta cu tot. () Ma hotarai a-mi cauta, eu singur, vreo ospetie. Pornii deci prin sat, tinandu-mi sacul de drum intr-o mana si avand drept tovarasie un escadron de cani ce-mi arata dintii lor ascutiti, ca dovada de placerea ce ar fi avut-o a-i infige in mine. Un ceas intreg am umblat ca o naluca printre gardurile satului, cand sarind peste o vaca culcata in mijlocul ulitii, cand trezind cate un cocos adormit, care sarea spariet de pe gard, cand impedecandu-ma de giugul unui car lasat in drum. cand ferindu-ma de a pica in vreo fantana. () Si de ciuda am inceput a-mi descarca mania asupra canilor ce se obraznicea mai mult in privirea persoanei mele, cand deodata zarii o caleasca cu sese cai si intovarasita de un calaret care venea in partea mea. Abie avui vreme a ma da in laturi, si echipajul si omul cel calare trecura ca un fulger pe langa mine, lasand in vazduh cateva note armonioase, de glasuri femeiesti si cateva fragmente de o vesela convorbire ce ma patrunsera de mirare si de bucurie Acele cuvinte ce auzisem in treacatul trasurii erafranteze!"

STRAJERUL Sl CASA LUI

Fericit ca a intalnit compatrioti, tanarul francez are surpriza sa constate ca cei ce vorbeau atat de bine franceza sunt romani. Ei il vor ajuta sa se cazeze. "Tanarul cavaler puse atunci manile la gura Informa de tromba si striga: strajer! La racnetul lui canii latrara din toate partile, cocostarcii sparieti ciocanira in toate cuiburile si un om se ivi de dupa gard; dar ce om! o matahala nalta, groasa, spatoasa,
barboasa, fioroasa!"
Locuinta e scunda, patul nu are arcuri, scaunele au doar trei picioare, iar lumina lasa de dorit. Insa, multumit ca are un acoperis deasupra capului, francezul doarme repede, si la fel de repede se va trezi in zori intr-o harmalaie teribila: trasuri de toate felurile gonesc spre balta, locul in care se va grabi sa ajunga si el.

"O FANTASMAGORIE NEPRICEPUTA" (fragment din text) "Nu puteam crede ca eram treaz si ma socoteam a fi fata la vreo fantasmagorie nepriceputa; fantasmagorie cu atat mai curioasa ca imi infatosa tot soiul de contrasturi. precum: baloane de Viena cu inhamaturi necunoscute pe la noi; palarii de Franta cu slice orientale; frace cu anterie; toalete pariziene cu costume straine si originale. Mai adaugati la aceste pocnitele si racnitele postasilor, miscarea a triizeci de trasuri ce se intrecea pe camp, multimea cailor inhamati la dansele, clopoteii ce suna la gatul lor si, in sfarsit, efectul noutatii acestor lucruri in ochii unui strain, s-asa va veti putea lesne inchipui expresia comica a figurei mele in fata unui spectacul atat de neasteptat. () Pe marginea unei bal[i late zarii deodata un soi de targ ce nu era targ. un soi de balci ce nu era balci, o adunatura extraordinara, o insirare neregulata de corturi, de casuti de scanduri, de vizunii, facute in rogojini, de brasovence, de cai, de boi, de oamini, care informa de departe una din privelistile cele mai originale de pe fata pamantului. Langa o cutie de scanduri, unde bogatul tragea ciubuc, se clatina de vant o satra de toluri rupte, in care saracul se parlea la soare. Aproape de aceasta, se radica o cusca de rogojini lipita de o brasovanca ce slujea de camera de culcat. Mai incolo, un car mare, coperit cu un laicer, figura ca un palat cu doua randuri. caci la randul de sus, adica in car, sta gramaditi o femeie cu tril copii, iar la randul de gios, adica sub car. gazduia barbatul impreuna cu un cane s.cl. () Ce sa va spun, domnilor, in sfarsit? Nu cred sa fie alt spectacul pe lume care sa-mi poata face o impresie mai mare decat aceea ce mi-au pricinuit privirea acelui targ nou, care la cel mai mic vant era in primejdie de a se preface in ruine. Pe de o parte, ticalosia sa pitoreasca, pe de alta parte luxul echipajelor ce alerga pe malul baltii, acel amestec de toate contrasturile ma silea sa ma cred cand intr-o insula in Oceania, cand intr-o capitala a Evropei. si prin urmare nu stiam cu sigurantie daca acele ce videam era un vis a inchipuirii mele sau lucruri infiinta. Ma inaintam chiar ca o masina prin toate acele minuni, oprindu-ma cateodata spariet in fata unor trupuri de oamini lungite goale pe marginea drumului si manjite cu glod din cap pan in picioare. Mi se parea ca acele trupuri, culcate la soare, erau lesuri de morti, dar ma incredintai pe urma ca acei nenorociti erau patimasi ce inadins se ungea cu glodul din balta ca cu alifia cea mai vindecatoare."

O LUME DE CONTRASTE

Dupa amuzantul incident in care francezul ajunge la scaldatoarea doamnelor, in Balta nefiind vreun indicator care sa separe baile femeilor de cele ale barbatilor, va reusi sa se imprieteneasca si sa-si continue sejurul in compania domnilor intalniti cu o seara inainte si sa dejuneze in stil specific romanesc.
Si pentru a-i confirma deja conturatele opinii, seara are loc un bal in stil tipic parizian, in care eleganta manierelor, a toaletelor, dar si educatia si frumusetea invitatilor il vor face sa afirme:

"Aici ne gasim in imparatia contras/urilor celor mai originale; aici luxul si saracia, durerea si veselia, ideile noua si ideile vechi, costiumele Evropei si costiumele romanesti, toate sunt unite la un loc, sunt mestecate la un loc si produc un efect neinchipuit atat ochilor cat si mintei ().
In 24 de ceasuri am vazut atatea lucruri nepotrivite, atatea contrasturi originale, ca nu stiu nici acum daca Valahia este o parte a lumii civilizate sau este o provintie salbatica!"

Adevarat tablou al moravurilor de epoca, Balta-Alba (1847) contureaza practic un portret colectiv si social, schitand, cu remarcabila putere de observatie, cu finete in observarea lucrurilor, cu siguranta in creionarea tipurilor si moravurilor, cu umor si vioiciune, cu elemente de pitoresc si de contrast, ineditul amestec de culturi ce s-au intalnit in spatiul romanesc la mijlocul secolului al XlX-lea.

Balta-Alba face parte din aceeasi familie de scrieri cu Iasii in 1844 (1845) si Borsec (1844 - 1845), axandu-se pe critica sociala, umor, ironie, dar si pe o atitudine bonoma fata de spatiul natal.

BIBLIOGRAFIE:
Calinescu, G. - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, ed. a Ii-a, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Nicolescu, G.C. - Viata lui Vasile Alecsandri, E.P.L., Bucuresti, 1962.

Scriitori romani