Malthusianism si neomalthusianism
Preocuparea pentru limitarea nasterilor a aparut cu un faimos eseu publicat in anul 1798 de catre pastorul anglican, Robert Malthus.
Acesta era impresionat de mizeria in care traia o mare parte din populatia Angliei, in acea perioada de mari transformari sociale. Analizand cauzele saraciei, el a ajuns la concluzia ca aceasta se datoreaza unei legi a naturii, potrivit careia ritmul cresterii populatiei este mult mai rapid decat ritmul cresterii mijloacelor de intretinere: populatia ar creste in progresie geometrica, pe cand mijloacele de intretinere ar creste in progresie aritmetica. De aici, alarma unei suprapopulatii pe care planeta n-ar mai fi in stare sa o hraneasca. Pentru a face fata unui asemenea pericol nu exista decat o singura cale: reducerea ritmului cresterii populatiei, prin incheierea casatoriei la o varsta mai inaintata, si mai ales prin practicarea infranarii de catre soti. Evident mijloacele propuse de catre Malthus sunt corecte. Pe aceasta linie se inscriu, printre altii, marele om de stat Gandhi si, mai recent, ministrul indian Kandraskar care a lansat un apel patetic cerand sotilor indieni sa traiasca un an in infranare absoluta deoarece: 'castitatea este sistemul cel mai sigur si cel mai economic pentru reducerea natalitatii.'
Ulterior a
aparut neomalthusianismul. Numele este impropriu deoarece
neomalhusianistii propun mijloace contrare celor propuse de Malthus pentru
limitarea nasterilor, si anume: anticonceptionalele.
Neomalthusianismul a fost lansat in
In legea lui Malthus nu mai crede nimeni. Statistici recente furnizate de FAO arata tocmai contrariul: cresterea anuala a populatiei este de 1,60 % in timp ce cresterea anuala a produselor agricole este de 4 %. Este adevarat ca in ultimele decenii populatia globului a cunoscut o crestere extraordinara. Aceasta se datoreaza progreselor medicinei, care a redus mortalitatea infantila si a prelungit varsta medie de viata. Cat priveste posibilitatile de alimentare pe care le detine planeta, ea poate hrani 8 miliarde de oameni, dupa Penck, 13 dupa Hollstein, 22 dupa Ballod si peste 100 de miliarde dupa Clark.
Apoi trebuie tinut cont ca 70 % din suprafata globului o ocupa apele. Acestea pot deveni o sursa inepuizabila pentru alimentarea populatiei pamantului. Si mai trebuie tinut cont ca din suprafata uscata numai 30 % este cultivata. Daca o mare parte a omenirii sufera de foame acesta nu se datoreaza faptului ca pamantul nu ar avea resurse, ci ignorantei, egoismului, rautatii impartirii nedrepte a bunurilor. Nimeni nu ar suferi de foame daca s-ar investi in agriculturii numai o mica parte din sumele care se investesc pentru distrugerea vietii oamenilor: pentru armament, anticonceptionale, tehnici de sterilizare si avort etc.
Pentru crestini se mai pune o intrebare: Oare omenirea va dainui vesnic pe fata pamantului? Credinta nu ne vorbeste despre un sfarsit al timpurilor? Si oare, providenta lui Dumnezeu nu va avea ea grija sa asigure cele necesare vietii omenirii pana in ultimul moment al existentei sale?